Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
America lui Hagi 

A mai profețit o dată, când cu statuile. Care n-au fost ridicate la modul propriu, pe soclurile aferente, dar în mintea multora dintre noi ele există. Și poate că peste niște ani chiar vor fi dăltuite în bronz sau piatră. […]

...

Fotbalul simplu al Craiovei

Ca să piardă, o dată la un an și trei luni, vreun meci în deplasare în campionat, CFR trebuie să treacă pe la Craiova. În decembrie 2017, Dan Petrescu, oarecum împotriva firii sale tactice, asedia poarta olteană o repriză întreagă […]

...

Amintirile și ilogica golului în deplasare

În aprilie 1983, Craiova își plângea soarta amară după ce rata intrarea în finala Cupei UEFA. 0-0 la Lisabona, 1-1 pe „Central”, iar golul în deplasare marcat de Filipovici bara drumul oltenilor. Neînvinși, dar eliminați de o prevedere absurdă de […]

...

Penaltyul, moment de groază 

„Alergam ușor, priveam portarul, iar când ajungeam aproape de minge, desfăceam puțin unghiul piciorului drept”, povestește după decenii Claudiu Vaișcovici episoade din cariera sa de executant de penaltyuri. El era specialistul acelui Dinamo 1988-1990. Mai băteau și Răducioiu, și Mateuț, […]

...

Craiova, 30.000 de semne de întrebare

Anul trecut în ianuarie, Alex Băluță era curtat insistent de FCSB, care era gata să achite clauza de eliberare. Scriam atunci că dacă există o clauză, ea nu se află în niște hârtii, ci în tribună, în ochii și în […]

...

Bătrâna Doamnă și copiii Snagovului

În Liga a doua, fotbalul parcă e mai oxigenat și mai liber decât în prima. Și nu e neapărat mult mai slab

Permalink to Bătrâna Doamnă și copiii Snagovului
duminică, 23 septembrie 2018, 9:32

Se iese greu din București după-amiaza, în timpul săptămânii. Dar merită efortul. Stadionul din Snagov, de fapt din Ghermănești, e la poale de pădure și ajungând la el simți că stratul de ozon de deasupra e inutil. Ozonul e la fața locului, îl produce bucata deasă din Codrii Vlăsiei.

Arena e cam părăginită, gradenele sunt rărite, gazonul e îngrozitor. Poate că o echipă de vârf din liga secundă ar merita mai mult. Dar când terenul lasă de dorit pe Arena Națională sau pe noul stadion al Craiovei, atunci poate să fie prost și la Snagov. Doar suntem români, nu?

Echipele și antrenorii
U.T.A. În această grafie, cu puncte între majuscule, din respect pentru trecut, când așa se scria. Cu puncte. Istoria contemporană, econoamă grafic, scrie UTA, otova. Unii mai zic și UTA Arad, ca și cum A-ul din abreviere n-ar veni tocmai de la numele orașului.

Banderola lui Petschovski, Mircea Petescu, Domide, Kukla sau Coraș e pe brațul lui Youri Coulibaly, un mijlocaș central de culoare, de 20 de ani. Ca un semn al drumului nostru către universalitate. Alături de el, mulți tineri. Pe bancă, Ionuț Popa, 65 de ani, într-un duel al generațiilor cu vizaviul de la Snagov, Laszlo Balint. Gyuszi, cum i se spune lui Balint, are 39 și i-a fost elev lui Nea Popică la Arad. Echipa din Ilfov e surpriza plăcută a începutului de campionat. Trei ex-arădeni, Hlistei, un mijlocaș lateral blond, dreptaci, de care vom mai auzi. Apoi, Darius Buia, băiatul lui Romică.

E stângaci, a trecut pe la Dinamo și la 24 de ani își caută încă vadul. În fine, Cristi Dănălache. A fost colegul de cameră al lui Gyuszi la Arad și la Urziceni. A dat apoi o grămadă de goluri în liga a doua chineză. Mare, masiv, genul Jan Kohler. La 36 de ani a ales Snagovul pentru fostul camarad care acum îi este antrenor.

Meciul
Prima repriză a fost slăbuță, dar poate că a fost și prea cald într-una din ultimele zile de vară dinaintea venirii toamnei adevărate. După pauză s-a jucat iute și tare, pe os. A fost întâi 1-0, a dat gol Buia, a egalat pentru U.T.A. Ciprian Rus, apoi arădenii au ratat un penalty prin Pop, iar la ultima fază a meciului stoperul Oualid, demn urmaș al lui Lereter și Pojoni (!), l-a faultat pe Hlistei în careu, deși putea s-o facă la fel de bine și la 20 de metri, că tot alerga pe lângă el. A transformat Dănălache, iar strigătul de bucurie al meleului albastru al Snagovului a cutremurat liniștea pădurii. Dincolo, rutinatul Ionuț Popa încerca să-și mai explice o dată axioma „Ăsta-i fotbalul!”.

Invazia
Cel mai frumos moment al meciului a fost invazia din pauză. Cam o sută de copii localnici au pătruns pe teren zburdând printre rezervele care se încălzeau. Poate pentru antrenori e deranjant, dar pentru esența fotbalului rămâne o imagine romantică și reconfortantă.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

Zerror (1 comentarii)  •  23 septembrie 2018, 14:12

Gyusi a fost elevul lui Lăcătuș la UTA. In rest, îmbucurător sa vezi copii pe teren. Dacă s-ar mai civiliza și "ultrasii" , am avea mai mulți și în tribune.

de pe ‘ici ‘sa (7 comentarii)  •  24 septembrie 2018, 15:09

Batrana Doamna a fost...acum e doar o pepiniera. nici macar la Cupa Romaniei nu mai trage de vreo cincizeci de ani, face doar jocuri de culise.

Comentează