Bătrâna Doamnă și copiii Snagovului

În Liga a doua, fotbalul parcă e mai oxigenat și mai liber decât în prima. Și nu e neapărat mult mai slab

Se iese greu din București după-amiaza, în timpul săptămânii. Dar merită efortul. Stadionul din Snagov, de fapt din Ghermănești, e la poale de pădure și ajungând la el simți că stratul de ozon de deasupra e inutil. Ozonul e la fața locului, îl produce bucata deasă din Codrii Vlăsiei.

Arena e cam părăginită, gradenele sunt rărite, gazonul e îngrozitor. Poate că o echipă de vârf din liga secundă ar merita mai mult. Dar când terenul lasă de dorit pe Arena Națională sau pe noul stadion al Craiovei, atunci poate să fie prost și la Snagov. Doar suntem români, nu?

Echipele și antrenorii
U.T.A. În această grafie, cu puncte între majuscule, din respect pentru trecut, când așa se scria. Cu puncte. Istoria contemporană, econoamă grafic, scrie UTA, otova. Unii mai zic și UTA Arad, ca și cum A-ul din abreviere n-ar veni tocmai de la numele orașului.

Banderola lui Petschovski, Mircea Petescu, Domide, Kukla sau Coraș e pe brațul lui Youri Coulibaly, un mijlocaș central de culoare, de 20 de ani. Ca un semn al drumului nostru către universalitate. Alături de el, mulți tineri. Pe bancă, Ionuț Popa, 65 de ani, într-un duel al generațiilor cu vizaviul de la Snagov, Laszlo Balint. Gyuszi, cum i se spune lui Balint, are 39 și i-a fost elev lui Nea Popică la Arad. Echipa din Ilfov e surpriza plăcută a începutului de campionat. Trei ex-arădeni, Hlistei, un mijlocaș lateral blond, dreptaci, de care vom mai auzi. Apoi, Darius Buia, băiatul lui Romică.

E stângaci, a trecut pe la Dinamo și la 24 de ani își caută încă vadul. În fine, Cristi Dănălache. A fost colegul de cameră al lui Gyuszi la Arad și la Urziceni. A dat apoi o grămadă de goluri în liga a doua chineză. Mare, masiv, genul Jan Kohler. La 36 de ani a ales Snagovul pentru fostul camarad care acum îi este antrenor.

Meciul
Prima repriză a fost slăbuță, dar poate că a fost și prea cald într-una din ultimele zile de vară dinaintea venirii toamnei adevărate. După pauză s-a jucat iute și tare, pe os. A fost întâi 1-0, a dat gol Buia, a egalat pentru U.T.A. Ciprian Rus, apoi arădenii au ratat un penalty prin Pop, iar la ultima fază a meciului stoperul Oualid, demn urmaș al lui Lereter și Pojoni (!), l-a faultat pe Hlistei în careu, deși putea s-o facă la fel de bine și la 20 de metri, că tot alerga pe lângă el. A transformat Dănălache, iar strigătul de bucurie al meleului albastru al Snagovului a cutremurat liniștea pădurii. Dincolo, rutinatul Ionuț Popa încerca să-și mai explice o dată axioma „Ăsta-i fotbalul!”.

Invazia
Cel mai frumos moment al meciului a fost invazia din pauză. Cam o sută de copii localnici au pătruns pe teren zburdând printre rezervele care se încălzeau. Poate pentru antrenori e deranjant, dar pentru esența fotbalului rămâne o imagine romantică și reconfortantă.