Comitetul de Execuție Prezidențială

Sau cum oamenii puși și plătiți să conducă fotbalul aleg să se transforme în activiști electorali în slujba șefului lor

Am înțeles odată pentru totdeauna că nu e nimic penal în stenogramele publicate de câteva zile încoace în Gazetă! Ni s-a spus de o mie de ori că toată acea desfășurare de mizerii, jigniri și metode demne de NKVD a fost în limitele legii, iar Răzvan Burleanu a ieșit din toată povestea moale, pufos, dat cu balsam, tocmai pentru că a ținut ca totul să fie legal. Nu e foarte clar cât a fost de legal totul, dar e limpede că pentru pentru cei aflați acolo, la acel „cantonament” din 16 aprilie, acțiunea în sine nu conține nimic lăudabil, nimic înălțător. Dimpotrivă, s-au înfăptuit lucruri urâte, degradante, cu tot pretinsul lor înveliș în poleiala legii.

Cine a fost

În jurul lui Burleanu s-au adunat Radu Vișan, Bodescu, Felix Grigore, Ciprian Paraschiv. Oameni de-ai președintelui încă de la începutul mandatului sau racolați pe parcurs. Într-un fel era normal ca ei să se strângă în jurul șefului și să încerce să-l susțină. De succesul lui depindea continuitatea lor. Alături de aceștia au stat Octavian Goga (nu poetul pătimirii noastre, ci prozatorul ajefeurilor), Auraș Brașoveanu, Marcel Ghergu, Marius Burcă, Florea Spânu, Mihai Dăscălescu, Alin Cioban, Cristian Vornicu, Cătălin Cighir. Cu toții, membri ai Comitetului Executiv al Federației la acea dată, de 16 aprilie.

Comitet Executiv care, dincolo de statutul său cețos din punct de vedere juridic, nelimpezit în cei patru ani ai mandatului prezidențial, are rolul de a conduce fotbalul, de a lua deciziile esențiale în perioada dintre Adunările Generale. Pentru asta au fost instalați acei oameni în fotoliile lor moi, pentru asta sunt plătiți cu indemnizații la fiecare ședință, pentru asta au străbătut străinătățurile alături de loturile naționale. Nu ca să dea telefoane electorale. Nu ca să propună bruierea semnalului telefonic. Nu ca să jignească.

Caz particular, un condamnat penal

Pe listă sunt diverși tipi mărunți, dar nu numai. Dintre „executivii” de mai sus reținem doi foști fotbaliști rezonabili de prima ligă, Ghergu și Dăscălescu. Plus unul obscur de liga a doua, Brașoveanu. Acesta din urmă, condamnat penal cu suspendare pentru nereguli din fotbal, aflat sub interdicție judecătorească de a ocupa funcții publice în domeniu, dar, în ciuda interdicției, activând cu voioșie și elan pe acest tărâm. El, Brașoveanu, a fost cel care a propus bruierea semnalului telefonic. Profilul lombrosian al personajului se definește perfect!

Cine n-a fost

Dintre membrii Executivului, Gino Iorgulescu, Valeriu Argăseală, Dani Coman, Mihai Stoichiță, Vassaras, Emilian Hulubei, ultimul, reprezentantul sindicatului jucătorilor, s-au ținut deoparte de această mizerie. Poate și din cauza opțiunii electorale diferite de cea care s-a impus de la centru. Dar, în mod cert, și fiindcă (excepție Hulubei) au cu toții niște nume, niște biografii în fotbal și nu se pot păta cu pasta unsuroasă a unor astfel de întruniri inițiatice.

Un sclavete, un dobitoc, un maroniu. Și niște nelegiuiți

Ziaristul Andrei Crăițoiu e „sclavete” în opinia lui Bodescu. Silviu Bogdan, care a fost arbitru, e managerul juniorilor de la Universitatea Craiova și are și o școală privată de fotbal, e „dobitoc” în viziunea ilustrului Spânu de la Filiași. Radu Dragne, fost fotbalist de ligă secundă, proprietarul unui club privat de juniori, e „maroniu” în accepțiunea unuia Burcă, de la Metaloglobus, care n-a băgat vreodată un leu al său în fotbal. Sigur, sunt aspecte legate de „managementul electoral”, așa cum l-a numit Burleanu. Dar jignirile nu mai țin de management, ci de lipsa de educație. De calitatea umană joasă a celor care le-au exprimat.

Și nu e foarte clar dacă implicarea a 9 (nouă) persoane din structura Comitetului Executiv într-o acțiune extrem de îndepărtată ca domeniu de rolul acestui for de conducere e tocmai legală. Acești oameni sunt în funcțiile lor pentru cu totul și cu totul altceva.