Ave Culio imperator!

Să recunoaştem că ne temeam de o catastrofă! Pe la prînz, „Ganezul” zicea la GSP TV ceva de acel 0-8 al lui Beşiktaş la Liverpool. În fond, cine era CFR? Campioana unei ţări care la Roma e privită îngrozitor, venită […]

Să recunoaştem că ne temeam de o catastrofă! Pe la prînz, „Ganezul” zicea la GSP TV ceva de acel 0-8 al lui Beşiktaş la Liverpool. În fond, cine era CFR? Campioana unei ţări care la Roma e privită îngrozitor, venită dintr-un oraş care le crea probleme de dicţie patricienilor crainici ai stadionului. Spre după-amiază, în acelaşi studio unde răsunase Apocalipsa după Ganea, Cornel Dinu îndulcea prevestirile de rău şi spunea că infernul CFR-ului la Roma va fi mai puţin incandescent decît al Stelei cu Bayern. Pasa proastă a Romei, fireşte.

O formă proastă care putea trece printr-un galop de sănătate în faţa acestor români cu nume stranii, pline de rezonanţe sud-americane. O pasă proastă care chiar părea să fi trecut după golul lui Panucci. Să mai recunoaştem o dată, la 0-1 eram mulţumiţi şi pregătiţi să punem placa aceea cu înfrîngerea rezonabilă!

A apărut Culio! Acest jucător care de cîteva luni bune stătuse ascuns în spatele propriului său mare talent. Execuţia sa, plus călcîiul de geniu al lui Trică au arătat că se poate. În spatele lor, o întreagă echipă s-a aliniat splendid, o oaste în alb, disciplinată şi amatoare de sacrificiu, care timp de o oră şi ceva s-a plimbat prin termele romane aşa cum a vrut şi a sfîrşit prin a se spăla pe picioare în vasul pentru plîns al marelui Totti. Un popor barbar şi eroic a cucerit Roma şi nu o dată, privind pletele aurii ale lui Dubarbier, am avut impresia că o căpetenie germanică se plimbă, sfidătoare, pe Via Apia. Vuietul nemulţumit al tribunei spunea că trebuie sfîşiat cineva de lei. Spalletti, oare?