Ce i-a lipsit Stelei?

Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii, in urma unei invitatii lansate ieri, pe blogsport.ro, si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 4 octombrie.

Iata prima fraza:

Dupa infringerea cu Arsenal, ca dupa orice infringere, urmeaza […]

Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii, in urma unei invitatii lansate ieri, pe blogsport.ro, si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de miine, 4 octombrie.

Iata prima fraza:

Dupa infringerea cu Arsenal, ca dupa orice infringere, urmeaza un sir interminabil de „daca”: daca juca Radoi, daca aveau mijlocasi, daca tactica era altfel, daca schimbarile erau altele… Iar la un scor de 0-1, sirul sporeste chinuitor si tardiv. Poate o campanie de transferuri, poate un alt antrenor, poate o alta atmosfera la echipa si in tribune. 0-1 inca mai lasa loc de discutii, ceea ce e bine. La o diferenta mai mare, resemnarea ar fi fost totala si lectia ar fi ramas iar neinvatata.

Steaua a jucat cit si ce a putut si n-a dat deloc rau in fata distinsilor oaspeti. Care oaspeti nu s-au omorit cu firea, au presat doar cit sa-si ia punctele. Daca Steaua juca si mai bine, Arsenal presa si mai mult, ca un alergator care forteaza doar cit sa se desprinda de pluton.  Ce i-a lipsit Stelei pentru a lupta umar la umar cu „tunarii’? Posesia, curajul, limpezimea gindirii si, implicit, golul. Cam astea ne despart de ei, de cei mai buni. Plus singele rece, in virful piramidei lipsurilor. Ca echipa, Steaua a aratat rezonabil, produs al anilor de joc impreuna. Ca valori individuale, insa, comparatia e dezolanta. Jucatorii lui Arsenal au citeva clase peste ros-albastri. Cu unele firave, inconstante exceptii. Sigur, Steaua are citiva oameni care pot face diferenta, dar nu oricind si nu orice fel de diferenta. 

Lipsurile se vad din comparatia cu Arsenal. Comparind Steaua cu Steaua, apar si niste plusuri. Un portar bun, doi fundasi de picior sigur, Baciu si Emeghara, un coordonator matur, Dica, un inchizator acceptabil, Ovidiu Petre, si un jucator cu trei plamini, Nicolita. La toate astea, daca s-ar adauga un „creier” tactic, un mijlocas stinga si un departament de scouting, lucrurile s-ar urni din loc. Daca, daca, daca… Poate daca n-am fi romani, daca am fi englezi, daca am avea macar calmul englezesc, investitorii lor uzbeci si antrenorii lor francezi, cine stie…

Au contribuit: Maria, RMN, mara, Romario, adi, nu conteaza, boyscout, Alin Chiorean, dordevil, lucian, Bogdan Arad, radua, Constantin Pistea, Mircea, Vali D., Ionutmt, Asul, jacstatae, Cip, Garrincha, alex, mishu, Moromete, florin1972