Spectacol mutilat

Închiderea stadioanelor e măsura cea mai comodă împotriva violenţei. Şi cea mai mincinoasă. De ce-am ajuns să ne mutilăm fotbalul? Pentru că nu sîntem în stare să-l tratăm.

Pentru că nici una din părţile implicate, nici cluburile, nici forţele de […]

Închiderea stadioanelor e măsura cea mai comodă împotriva violenţei. Şi cea mai mincinoasă. De ce-am ajuns să ne mutilăm fotbalul? Pentru că nu sîntem în stare să-l tratăm.

Pentru că nici una din părţile implicate, nici cluburile, nici forţele de ordine, nu-şi asumă greul unor măsuri cu adevărat eficiente. Şefii de cluburi preferă stadioanele goale în locul stadioanelor modernizate, securizate şi supravegheate. Iar şefii jandarmilor preferă să încaseze critici decît să dea ordine cu cap şi coadă.

În cazul violenţelor de la Steaua – Dinamo, s-a blamat lipsa de reacţie a oamenilor de ordine. Erau călare, erau înarmaţi, trebuiau să-l protejeze pe cameramanul agresat. De ce n-au făcut nimic? De ce-au asistat pasivi la teribila scenă? De teama pedepsei. Da, da, a pedepsei! Potrivit regulamentului interior, jandarmii sînt pedepsiţi dacă intervin în aplanarea unui conflict. Se consideră că ei sînt de vină pentru izbucnirea conflictului, deci trebuie să li se taie din salariu, de la zece la sută pînă la leafa pe un an. Poţi să le dai şi postere cu suspecţii de huliganism, că tot nu se încumetă să se dea jos de pe cal.

Ce să înţeleagă şi ei? E bine să intervii? Nu e bine? Regulile nu intră în discuţie, sînt reguli. Dar procedurile plutesc într-un vag iresponsabil. Dacă nu le explică nimeni ce misiune au şi cum trebuie să acţioneze, n-o vor face din proprie iniţiativă. Ei se supun ordinelor, nu e vina lor, ci a superiorilor că ordinele sînt neclare.

Dacă jandarmii nu pot să-i deosebească pe agresori de victime, de ce ar face-o şefii de cluburi? Tocmai acum, cînd cifra de afaceri le permite să gîndească în categorii. Gîndirea asta e o rămăsiţă comunistă, de pe vremurile cînd individul era condamnat nu pentru faptele sale, ci pentru apartenenţa la o clasă socială sau alta. Patronii din fotbal îi pun pe suporteri în aceeaşi oală cu huliganii. „Suporterii să stea acasă!”, spune Becali, „Mai bine jucăm fără galerie!”, spun şefii de la Rapid. Mai bine pentru cine? Pentru echipe şi pentru public, în nici un caz.

În fiecare spectator zace o bestie, zic şefii din Liga 1, prin urmare, nu se poate opri violenţa decît oprindu-i pe oameni să vină la stadion. E un raţionament grosolan şi jignitor pentru masa mare a publicului de fotbal. Dar patronii din fotbal continuă să-l facă, nu la nervi, ci din calcul rece.

Ca afacere, publicul de pe stadioane trece drept cantitate neglijabilă. Numai în cupele europene se face profit frumos din bilete. În rest, banii cei mulţi vin de la televiziuni, cu telespectatorii lor, nu de la spectatori. Deci ce rost mai are să vină lumea la stadion? Dacă aşa îşi pun problema patronii de echipe, înseamnă că n-au înţeles nimic. Nici din fotbal, nici din afaceri.