Ce-o să fie, ce-o să fie?

Foarfeca lui Teixeira cade frumos la capătul unui nou sezon mediocru

Sunt deja ani de zile de când Teixeira e cel mai tehnic fotbalist din Liga 1 și asta nu ar fi neapărat rău, dacă bunul portughez nu s-ar apropia deja de patruzeci de primăveri. FCSB nu a putut să devină mai mult de o afacere de familie de-a lui Nea Gigi. Nea Gigi, voievodul închipuit al luminii – ce putea să iasă de aici?

Cu Dinamo în subsolul clasamentului, păcălicii ultimilor etape rămân oltenii. După ce căzură pe patru se consolară cu lăutari și cu înjurături. Paradoxul doljean al ființei. Managamentul defectuos scăldat în consolări de tavernă – conducători aruncându-se chiuind veseli în prăpăstii. E ceva ce nu știm?

Vara italiană
Urmează o vară în care Viitorul se va despărți, probabil, de cei mai buni dintre fotbaliștii săi, mai ales de Ianis Hagi, și asta ar trebui să ne preocupe, fiindcă dacă mai avem vreo speranță – de la turneul final din Italia al acestei generații ne vine nădejdea.

CFR Cluj a câștigat titlul, ceea ce nu i-a adus puțină liniște sărmanului Dan Petrescu, care până și albul îl vede întotdeauna închis. O fi util să câștigi cu unu la zero prin viață, dar, dacă îți dă mereu prilej de panică și isterie, merită? Chiar merită?

Cea mai mare înfrângere ne e comună: tribunele. Stadioanele noastre în care oamenii sunt tot mai rari, căci toate celelalte – palmares, denumirile cluburilor, patroni și chiar jucători de legendă – sunt trecătoare.

Nici măcar un bâlci
Dar fotbal profesionist fără spectatori nu poate exista. Vom continua o vreme să simulăm fotbalul, dar cu tribunele goale nici de un bâlci nu ne iese. Să nu disperăm, orice întuneric își găsește remediul. Chiar și mica noastră planetă, atât de falsă, atât de sforăitoare, atât de înfumurată, fudulindu-se cu bijuteriile ei de tinichea, plină de lachei, saltimbanci, ghiocei, lingușitori și lași.

Aurul care n-a mai fost
Ai noștri prin lume fac de toate: Răzvan Marin crește, Stanciu a ascultat chemarea de sirenă a aurului din deșert, iar acum fuge încercând să reintre în propria carieră, în timp ce Tamaș își bea și încheierea.
Dincolo de noi, în Europa, s-au tranșat marile războaie. Din Anglia primim vestea că Guardiola a câștigat tot acasă și nimic pe continent, și – la bilanț – atârnă mai greu nimicul de afară. Bayern Műnchen și-a arătat din nou supremația, iar Juventus se desparte de Allegri și e în pragul unei noi epoci, care nu poate fi la rândul ei despărțită de voința supraomenească a lui Ronaldo.

La orizont, Dudelange
Messi marchează mereu, mai puțin când e cea mai mare nevoie.

Să ne așteptăm, deci, la locurile noastre, toamna europeană, sperând că măcar ea va exista. Ce-o să fie, ce-o să fie? O să fie, desigur, o nebunie – Dudelange defilează prin campionat, în Luxemburg, luați aminte.