Diminețile copilului Picasso
Uneori e bine să schimbi punctul din care te uiți la lume, fie ea și a sportului

Picasso s-a născut la Málaga, în Andaluzia, aici și-a petrecut copilăria, de aici a învățat să privească lumea cu privirea sa care a schimbat istoria picturii și nu numai atât.
E ceva la Málaga, e ceva, când te gândești chiar de aici la diminețile copilului Picasso și la puterea nesfârșită a imaginației pe pământ.
E ceva, fiindcă să vedeți acum preocupările andaluzilor din mileniul al III-lea, încă de la micul dejun, când Mediterana încă doarme.
Lux și Ho Tan Tai
Lecția unu: cu o echipă de fotbal departe de performanțele recente, luptând rezonabil în Segunda, acești andaluzi încotro credeți că își îndreaptă ei privirile? Spre încleștarea fotbalistică a națiunilor asiatice, în plină desfășurare tocmai în Emiratele Arabe Unite! Da, da, competițiile perfect neglijate în România își găsesc aici un ecou. Se iscă discuții despre brava echipă a Irakului, despre viteziștii din Vietnam și felul lor ciudat de a lovi mingea și criza fotbalului yemenit (!), despre dârjii kârgâzi și vedeta lor Lux, de la Ulm, din Germania. Înveți să îți deschizi ochii și inima către aceste tărâmuri exotice și notezi nume de fotbaliști care ar face furori în liga noastră cea de toate zilele: alde Dang Van Lam sau Ho Tan Tai.
Ce caută italienii în Arabia Saudită?
Lecția doi: pe de altă parte, există o revoltă justificată în fața dictaturii zeului ban care duce, de exemplu, Supercupa Italiei tocmai în Arabia Saudită, unde drepturile omului rămân o utopie. Între timp, Juventus a câștigat partida cu AC Milan, Cristiano Ronaldo a marcat din nou, în încă o finală, ceea ce îl trimite dincolo de legendă. Dar oamenii dau din umeri și se întreabă just: de ce trebuie să poată banii totul?
Hagi e Hagi
Lecția trei: trebuie să te prezinți într-un dialog internațional cu microbiștii de pretutindeni – ce să le spui? Că veștile din țară sunt mai mult despre foști dregători din fotbal condamnați la închisoare cu executare sau despre memoriile celor trecuți deja prin pușcării? Mai sunt scandalurile inutile din jurul adevărurilor dureroase, chiar dacă nu integrale. Fiindcă, până la urmă, chiar dacă se găsesc, așa cum se indică de la Anvers, oricând cincizeci de fotbaliști europeni mai buni decât Hagi în trecerea timpului, asta nu-l face pe Hagi mai puțin decât ceea ce este – singurul fotbalist român care e un pașaport universal. Cine l-a văzut nu l-a mai uitat, iar cine nu l-a văzut a auzit de legenda lui, și asta nu e puțin, dacă nu cumva e totul. Am vorbit cândva despre Hagi cu un nipon în Iordania în drum spre Marea Moartă, am vorbit despre Hagi și pe stânca Gibraltarului. Hagi e Hagi.
Epilogul Halep
Lecția patru: Simona Halep e cel mai mare nume românesc la zi, în sport, și în continuare planează mirarea străinilor că nu o iubim mai mult pe fata asta, indiferent de rezultatele curente, fiindcă este totuși prima din lume. Câți români primii din lume la orice altceva mai avem, chiar dacă ierarhiile nu reflectă fidel realitățile din teren?