Campioana unei mari uimiri?

Craiova e, din nou, aproape, după douăzeci și nouă de ani, de un titlu de campioană. De ce?

Una dintre presupusele finale ale campionatului a fost un meci mai degrabă modest, care a confirmat că e foarte greu să nu o învingi pe FCSB, o echipă fără antrenor, fără management, fără portar și cu jucători reduși la statutul de marfă în târg. Dacă va triumfa Craiova, acesta va fi mai degrabă un titlu surprinzător pierdut de CFR, decât unul câștigat de Universitatea. Dar parcă după douăzeci și nouă de ani mai stă cineva să se uite la asemenea amănunte. Sau la altele precum: care Craiova e mai Craiova sau cum a ajuns această echipă direct în liga secundă?

Buticul non-stop și vătaful cu delir mistic

Universitatea Craiova a făcut pașii spre performanță (românească, dar performanță) așezat, chibzuit, e un club organizat după minime rigori europene, ceea ce pare, deocamdată, să fie suficient.
Când adversarul tău e un butic non-stop condus de un vătaf cu delir mistic, nici nu e greu prin comparație să pari Borussia Dortmund. Universitatea Craiova a câștigat cu FCSB pentru că a fost mai bună, nu pentru că a fost arbitrajul discutabil (când nu e arbitrajul discutabil?). Și a fost mai bună pentru că FCSB e într-un permanent autosabotaj. Și pentru că Man, Moruțan și Coman sunt mari doar în visurile patronului.

Ar fi deznodământul firesc

Nu e o întâmplare că echipa pipereanului are șanse bune să vadă cupele europene la televizor. Să rămână, așadar, Becali la oile sale. Ar fi un deznodământ firesc și un prim pas spre disoluția inevitabilă a unei grupări care se zbate prin mileniul III cu o organizare antimodernă, dacă nu primitivă.
E un lucru bun când echipele mai serioase câștigă trofee, dar să nu uităm totuși nivelul ligii despre care discutăm!
Acum 29 de ani, Craiova a câștigat un campionat extraordinar, în care Steaua era Steaua, iar Dinamo era Dinamo.
Acum 29 de ani, echipa de acum, cu toate meritele ei, cu Cicâldău și cu Nistor, ar fi venit, poate, pe un onorabil loc zece. Campioana unei mari uimiri? Să nuanțăm.

Despre ce e jocul de fotbal

Fotbalul nu este doar pe bani. Fotbalul este despre identitate și cultură, iar ceea ce fotbalul românesc a pierdut în ultimele decenii este chiar baza, fundamentul pe care se sprijină jocul.
Craiova este echipa care, și când n-a avut rezultate, a încercat să-și păstreze ceea ce contează: identitatea, ADN-ul cultural. Așa a ajuns aici: are un spirit, are tribune, are o istorie, are o echipă rezonabilă, are un antrenor decent, are noroc, măcar norocul ca echipa lui Dan Petrescu să se fi defectat chiar înainte de finiș.

Ar fi fost frumos ca publicul oltean să aibă parte de o sărbătoare într-un context mai puțin sumbru decât cel de acum. Nu se poate.
Măcar de-ar rămâne ăsta singurul necaz al fotbalului românesc!