Așteptând Sevilla și Islanda

Fotbalul românesc, între vis și realitate

După ce vezi CFR Cluj-Viitorul, încleștarea dintre campioana României și pepiniera de aur a României, îți vine să lași orice speranță, ca la intrarea în Infernul lui Dante. Numai insomniacii cei mai redutabili au rezistat la acest chin de nouăzeci de minute plus prelungiri.

Iancu, dacă talent…
Dumnezeule! Sfânta mediocritate, un penalty care n-a prea fost, la duelul De Nooijer-Costache, un gazon mizerabil, zbaterea zadarnică a lui Rivaldinho (acest Ianis Hagi al lui Rivaldo) plus constatarea că a ajuns Gabi Iancu să fie căpitan la echipa lui Gică Hagi – Iancu, dacă talent, totuși n-a demonstrat tuturor. Te mai dregi cu un Iași-Craiova, dar să te entuziasmezi la un eventual titlu al Craiovei înseamnă să orbești voluntar la ideea că urmează și Europa.

Milioanele de euro
Aceasta este realitatea, dar fotbalul nostru trăiește mult mai bine în ficțiune, unde Florinel Coman, acest Mbappé de Dâmbovița, se vinde săptămânal cu douăzeci de milioane de euro în visele patronului.

Înapoi la realitate! Dan Petrescu este, orice s-ar spune, un antrenor norocos. Sevilla joacă preponderent slab în 2020, ceea ce înseamnă că există încă o șansă, pentru a prinde ghioceii în lumea care contează.

Și tot în lumea care contează, să consemnăm că Ianis e o speranță care nu reușește totuși să facă două meciuri ireale la rând – e și asta o realitate care dă natura unui talent.

Mai departe, îl avem tot pe Loți Boloni, singurul antrenor român din Europa de Vest, dar și dumnealui are părul alb de trei decenii deja.

Tânjind după Săpunaru
Și tot în realitate, ne îmbătăm cu marile speranțe înainte de Islanda, tânjind după Săpunaru, un jucător grozav în ficțiune, pe gazon pierdut printre echipele mici ale Turciei, care doar o forță nu mai e.

Și dacă batem Islanda în deplasare ce va fi? Vom ajunge la ora adevărului: se va alege oare dintre noi, bulgari și unguri ultima roată de la căruța Euro 2020? Ne vedem deci siliți să revizuim Euro 2016, când, pe ultima vreme a lui Iordănescu, ne bătea Albania, dar măcar ne bătea la turneul final, iar Tătărușanu nu ajunsese încă rezervă în Franța.

Emanația Sectorului Agricol Ilfov
Și tot în realitate, fotbalul meschin din fostul Sector Agricol Ilfov convertit la bișniță cu pământ (vai nouă, cu Voluntariul și Clinceniul…), Giurgiul ridicat de Budescu și Alibec (care nu ar prinde nici măcar o echipă în Bulgaria) și ridicolul în care se bălăcesc marile noastre forțe tradiționale.

Unde ești tu, FC Argeș, unde ești tu, Universitatea Cluj, unde ești tu, Petrolul Ploiești, unde ești tu, UTA?

Vine primăvara, dar ar fi drăguț să nu vină degeaba, altfel vom rămâne tot cu ochii pe incredibilii jucători care pleacă de la Dortmund, vom învăța alfabetul financiar cu Manchester City, ne vom ului de Ibrahimovici, la aproape patruzeci de ani, vom căina United-ul și ne vom scoate toate pălăriile din garderobă înaintea domnului Klopp. Dar ar fi, din nou, mult prea puțin.

Să așteptăm deci Sevilla și Islanda… Va fi tot cum spune imnul nostru național: acum ori niciodată.

Apoi, și mâine va fi o zi și viața va merge, așa cum o știm toți, microbiști și fotbaliști, și mai departe.