Fotbaliști și proxeneți
Patronul constată că tânărul Moruțan și-a luat mașină de proxenet.

Fostul patron se supără pe noul patron că le dă topoare în cap, la figurat desigur, tinerilor fotbaliști, desfigurându-le cariera. Acesta este scandalul la zi în fotbalul nostru
Sunt mai multe neînțelegeri: ce ați fi vrut să își achiziționeze un tânăr oarecare crescut în România mileniului III, cam ce repere ar fi putut acesta să aibă, în cultura noastră de penitenciar, dominată de cocalari și prințese? Ediții vechi ale enciclopediilor Larousse? Să se apuce de filantropie ca răsfățatul (zice Dugarry) Mbappé cel adevărat, totuși campion mondial (tot la fotbal masculin) la vârsta lui Moruțan?
Anturajul este tot
Ce ați vrea să asculte fotbalistul român astăzi? Interioare de Alexandru Andrieș? Sau Tzanca Uraganu? Între, să zicem, Nicu Alifantis (cine?!) și Dani Mocanu sau Abi Talent-papucii-gucci, cam ce credeți că ar alege tinerii noștri jucători? Rapsodiile lui Enescu sau acest penibil Bollywood à la Băicoi? N-ați întrebat unde trebuie, s-ar putea să aflați că Mario Iorgulescu e un idol în cluburile din nordul Capitalei.
Fondul problemei
Și aici ajungem unde am vrut să vă aduc: la fondul problemei. Când educația o face anturajul, iar anturajul își ia repere din aceste jalnice media care livrează nouă zecimi gunoi și o zecime moft, ce va face un tânăr cu banii? Îi va ține la saltea, îi va investi în imobiliare, va cumpăra acțiuni la Amazon, va băga averi în cercetările care vor duce la descoperirea computerului cuantic? Nu, domnilor!
Antimodele
Proxeneții, narcotraficanții, interlopii și bombele penale anvelopate nu sunt antimodele în societatea noastră și, în general, nicăieri acolo unde educația a clacat definitiv și s-a impus vulgul.
Și ce ați dori acum, ca plebea gazoanelor să se comporte nobiliar, să aibă apucături aristocratice, ca Pirlo, să cumpere podgorii? Nu orice fumător ajunge Johan Cruyff și nu orice bețiv e George Best. Asta e ceva ce le scapă de cincizeci de ani (deja!) noilor generații. Nu avem nici educație financiară, bun. Dar de unde să avem?
Din epoca în care oile se clonează
Bietul Moruțan, până la urmă, e doar un copil bogat în bani și obiecte, care și-a făcut și el un moft. El nu e decât un pretext pentru discuție, acest text chiar nu e despre Moruțan, e despre un sindrom care duce dincolo de Botoșani.
Mai târziu, poate, când se va întoarce în campionatul românesc, după ce n-a prins minute în Occident, se va constata că a mai murit speranță unul născut talent. S-a mai văzut filmul acesta, și de vină nu sunt doar topoarele în cap de la noul patron (altfel, perfect inadecvat acestui mileniu în care oile se clonează).
De câte ori poate debuta și Ianis?
Talentul nu e de ajuns, nici măcar în cazul celor înzestrați cu două picioare excelente și șapte ani de acasă, ca Ianis Hagi (foarte bun miercuri noapte la Glasgow, golul victoriei și un stadion în picioare doar pentru el, chiar de ziua formidabilului său tată – totuși, nu altceva decât un alt excelent debut).
Și nici măcar un tip absolut serios ca Răzvan Marin nu mai reușește să prindă un sezon întreg acolo unde contează. Și atunci?
Și atunci ar trebui să ne apucăm de singurul drum care duce undeva: cum ne educăm tinerii, nu doar la fotbal.
Aici pierdem și pierdem în fiecare zi, indiferent cine intră în play-off și cine mai așteaptă. E adevărat și că valoarea în Liga I a tot scăzut, dar e adevărat și că ochii noștri sunt nedrepți când văd mai mult răul, de când suntem în măsură să facem comparații globale.
Altfel, parcă erau la modă trotinetele.