Delirul
E foarte palpitant acest final de Liga I.

De altfel, spectacolul fotbalistic din liga noastră cea de toate zilele e superb, atât că nu găsești între primele noastre divizionare o sută de băieți care chiar să știe să joace fotbal
O să se joace finala campionatului la Cluj, meciul mileniului de săptămâna asta, și mai departe ce o să fie? Păi, ce să fie? Dudelange-le ce va să vie. Să nu uităm că și Viitorul domnului Hagi a fost, până acum, nul în Europa. Deocamdată, deci, nu. A, nu voim să știm de Europa dumnealor, ci numai și numai de România noastră? Atunci bine.
Copiii și oile
E frapantă diferența între realitatea din teren și delirul oral, vertijul de nimic aruncat în joc de marii conducători ai cluburilor noastre invizibile în Europa, chiar și în cea de est. Îndeosebi cel de la Palat.
Latifundiarul face schimbările în viu. Copii altfel talentați sunt tratați ca oile. Cine nu dă lapte o etapă zboară, că doar au fost plătiți băieții. E dreptul oricărui patron să jongleze cum vrea cu resursa umană? Depinde de primitivismul epocii de care discutăm. La noi puteți vedea.
Mbappé-ul de la sfârșitul săptămânii
Florinel e iar Mbappé-ul de odinioară după un meci entuziasmant cu o echipă admirabilă la nivel transilvănean, dar care cu greu ar prinde prima ligă în orice ligă din vest. Moruțan, pe de altă parte, astăzi nu e nimic, dar cine știe mâine în ce toane se trezește patronul, atotputernicul? Poate îl vinde ca pe Man pe zeci de milioane de euro. Așa se crește prețul, ca la cârlani la obor, mă-nțelegi? Delirul este, cum s-ar zice, strategie de marketing.
Plus că vine tare pe turnantă, din liga secundă, satelitul din Clinceni. Fiindcă, de ce să nu fim sinceri, Clinceniul era exact ce îi lipsea campionatului românesc. Nu simțeați cum plutește în aer nevoia de puțin Clinceni? Tradiția e pentru idioți, noi suntem mereu noi, în avangarda tuturor marilor idei. Vom progresa prin Clinceni și va fi bine.
Suntem excepționali
Craiova își bate singură cuie-n tălpi, cum îi șade bine olteanului, iar Petrescu aduce la Cluj frumoasa filosofie că o victorie cu 1-0 e tot ce poate fi mai înalt în fotbal. Posibil, dar trebuie marcat și golul ăla și uite că nu prea are cine să-l mai dea…
Frumos final de campionat și pentru Dinamo București, club care constată că nu are stadion, dar ce pistă frumoasă de atletism are și ce tabelă specială, că nu-s trei ca ea pe lume… Doar nouă milioane de euro, să fie primit.
Cum să nu te entuziasmezi, deci, de mica noastră planetă românească, care oricum călătorește prin galaxie singură, fabuloasă și pururi biruitoare în fața unui moft ca realitatea?