Nopțile albe ale prietenilor mei

Sâmbăta, înainte să cadă noaptea albă, Sankt Petersburgul alungă mașinile de pe Nevski Prospekt. Bulevardul redevine al oamenilor și numai al oamenilor

Brazilienii au adus carnavalul în oraș, dar tinerii din Petersburg rămân sceptici și la carnaval și continuă să-și cânte la chitară baladele lor rusești din care se scurge spre pământ și spre cer deznădejdea.

Ei cântă Kukușka lui Victor Țoi și palmele li se transformă și lor în pumni și capul și umerii sunt răbdători sub bici, întocmai cum spune cântecul. Eu nu am de ales: îi urmez pe frații mei, brazilienii, și ne pierdem pe străzi secundare visând palmierii din Rio.

Nu sunt lupte de stradă în oraș, nu suntem la Toulouse în 1998, nu suntem nici măcar la Varșovia în 2012, abia dacă își cară doi pumni în bărbii un brazilian și un german, fiecare pretextând că naționala lui e cea mai bună din istorie. Brazilianul: Brazilia! Germanul: Germania! Și e greu să fii mediator la un asemenea conflict și pare greu de crezut, dar e frumos pentru că e adevărat: cel care a aplanat totul a fost un plăvan rus, care i-a mai pus pe beligeranți și să-și dea mâna, ca în curtea școlii.

Mai departe, cea mai stranie imagine rămâne aceea a unui chinez cu obrajii vopsiți în steagul Chinei, fluturând un steag al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Singur pe drum, singur între costaricani și mexicani și turiștii finlandezi. China nu e la Mondial. De unde venea și unde mergea acest comunist chinez rătăcit prin Petersburg? Nu vom afla niciodată și poate că e mai bine să nu aflăm niciodată.
Dinspre Moscova vine vestea incredibilă că stă să se termine berea în oraș. Capitala a cerut întăriri!

Moscova însă nu va cădea, chiar dacă rușii din tribune le-au cerut jucătorilor lor să joace așa cum beau ei pentru ei, și jucătorii rușilor tot n-au jucat, lăsându-se bătuți la scor de neprezentare de un Uruguay care, cu puțin noroc și evitarea Croației, ar putea să devină triplă campioană mondială.

Vă dați seama ce nebunie? Uruguay, triplă campioană mondială! Vi se pare suprarealist, ca un poem de Gellu Naum? L-ați uitat pe profesorul Carlos Alfandor din Uruguay? N-ar trebui. A bucurat inimile copiilor în Cartea cu Apolodor cum bucură Luis Suarez inimile copiilor săraci din Montevideo. Să nu uitați acest comerț sentimental cu amănuntele pe care îl fac toate ziarele lumii: înainte să devină cel mai important atacant al ultimului deceniu în Europa, Luis Suarez a fost măturător de străzi în Montevideo.

Și Mondialul rusesc merge mai departe, chiar dacă din fotbal dispar, cu fiecare meci, numărul zece, driblingul și romantismul.

Nopțile albe continuă.