Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Cum așteptăm nemții

Pentru masochiștii care iubesc încleștările din fostul Sector Agricol Ilfov, s-a desfășurat clasicul Clinceni-Voluntari, încheiat cu tradiționalul 1-0, de data aceasta pentru Voluntari. A fost o partidă la capătul căreia comentatorii ar fi avut nevoie de consiliere psihologică.

Mașinăria de […]

...

Unde a dispărut zâmbetul?

La ora la care pleacă spre tipar aceste rânduri, Liverpool e încă pe locul 7 în Premier League, are, așadar, un sezon mizerabil. S-ar mai putea salva cucerind Champions League, dar e improbabil, fiindcă Bayern München sau Manchester City sunt, […]

...

Primăvara românilor

O primăvară europeană este o unitate de măsură valoroasă. Unde ne aflăm? Aici: avem o mână de români în elită. Restul sunt vorbe.

În Champions League stăm atât de rău încât dacă nu întoarce Juventus rezultatul de la Porto riscăm […]

...

FCSB nu e Steaua, e un talcioc

Mai e în plină desfășurare și telenovela Buziuc, dar asta până mâine se va uita

Victorie grea și chinuită, așadar, pentru echipa celor patru consoane. E o greșeală aici. De fapt, trăim mai multe confuzii. Prima: FCSB nici nu este […]

...

Epilog la cazul Colțescu

Colțescu n-a fost rasist, dar a fost cu siguranță neinspirat, se putea exprima mai elegant și n-ar mai fi ajuns să poarte deja, chiar dacă nedrept (spun uefajudecătorii), o etichetă. De ce să ajungi totuși aici?

O problemă de vocabular

[…]

...

Nopțile albe ale prietenilor mei

Sâmbăta, înainte să cadă noaptea albă, Sankt Petersburgul alungă mașinile de pe Nevski Prospekt. Bulevardul redevine al oamenilor și numai al oamenilor

Permalink to Nopțile albe ale prietenilor mei
miercuri, 27 iunie 2018, 9:45

Brazilienii au adus carnavalul în oraș, dar tinerii din Petersburg rămân sceptici și la carnaval și continuă să-și cânte la chitară baladele lor rusești din care se scurge spre pământ și spre cer deznădejdea.

Ei cântă Kukușka lui Victor Țoi și palmele li se transformă și lor în pumni și capul și umerii sunt răbdători sub bici, întocmai cum spune cântecul. Eu nu am de ales: îi urmez pe frații mei, brazilienii, și ne pierdem pe străzi secundare visând palmierii din Rio.

Nu sunt lupte de stradă în oraș, nu suntem la Toulouse în 1998, nu suntem nici măcar la Varșovia în 2012, abia dacă își cară doi pumni în bărbii un brazilian și un german, fiecare pretextând că naționala lui e cea mai bună din istorie. Brazilianul: Brazilia! Germanul: Germania! Și e greu să fii mediator la un asemenea conflict și pare greu de crezut, dar e frumos pentru că e adevărat: cel care a aplanat totul a fost un plăvan rus, care i-a mai pus pe beligeranți și să-și dea mâna, ca în curtea școlii.

Mai departe, cea mai stranie imagine rămâne aceea a unui chinez cu obrajii vopsiți în steagul Chinei, fluturând un steag al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Singur pe drum, singur între costaricani și mexicani și turiștii finlandezi. China nu e la Mondial. De unde venea și unde mergea acest comunist chinez rătăcit prin Petersburg? Nu vom afla niciodată și poate că e mai bine să nu aflăm niciodată.
Dinspre Moscova vine vestea incredibilă că stă să se termine berea în oraș. Capitala a cerut întăriri!

Moscova însă nu va cădea, chiar dacă rușii din tribune le-au cerut jucătorilor lor să joace așa cum beau ei pentru ei, și jucătorii rușilor tot n-au jucat, lăsându-se bătuți la scor de neprezentare de un Uruguay care, cu puțin noroc și evitarea Croației, ar putea să devină triplă campioană mondială.

Vă dați seama ce nebunie? Uruguay, triplă campioană mondială! Vi se pare suprarealist, ca un poem de Gellu Naum? L-ați uitat pe profesorul Carlos Alfandor din Uruguay? N-ar trebui. A bucurat inimile copiilor în Cartea cu Apolodor cum bucură Luis Suarez inimile copiilor săraci din Montevideo. Să nu uitați acest comerț sentimental cu amănuntele pe care îl fac toate ziarele lumii: înainte să devină cel mai important atacant al ultimului deceniu în Europa, Luis Suarez a fost măturător de străzi în Montevideo.

Și Mondialul rusesc merge mai departe, chiar dacă din fotbal dispar, cu fiecare meci, numărul zece, driblingul și romantismul.

Nopțile albe continuă.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

francisc (1 comentarii)  •  27 iunie 2018, 10:41

ati uitat de caftelile sora cu ko, de la c. e. din franta 2016.....1998 franta, 2016 franta..politia franceza e mereu depasita...

Carol K (13 comentarii)  •  27 iunie 2018, 13:26

O sa fie voci care o sa te contrazica la evaluarea facuta Dintosului. Eu o aprob cu toata hotararea, da, Luis Suarez a fost si ramane cel mai important atacant din campionatele Europei in ultimul deceniu. Poate si pentru ca a pornit de jos, din saracie. Copiii care pleaca de acolo, din strada, invatati cu nevoile si munca se maturizeaza mult mai repede, daca au si un pic de talent marile campionate ii asteapta si le ofera gloria eterna.

Observator (81 comentarii)  •  28 iunie 2018, 15:45

Iarasi exagerati, cu Uruguay si Croatia; nu le va fi usor lui Suarez si alor sai contra portughezilor, iar Croatia n-a bifat inca o victorie "de serviciu" (cum au fost cele cu Nigeria si cu islandezii)! In al doilea rand, Uruguay si Chile sunt tarile cu cel mai ridicat nivel de trai din America de Sud, de unde atatia copii saraci in Montevideo? O.

Ilie (19 comentarii)  •  29 iunie 2018, 13:17

N-au disparut toti, draga Andrei. Ne ramine James cu o incintatoare Columbie pe umeri

Comentează