Andrei Crăciun

Freelancer nu înseamnă că poți scrie tot ce îți trece prin minte. Freelancer ești când îți pasă ce scrii. Poate prea mult

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Crăciun
Oamenii, moartea și banii

Iar acele vremuri – lumea toată de acum o lună – au trecut și nu știm unde și dacă se vor mai întoarce. Planeta are acum altă respirație, iar sportul a intrat într-o altă dimensiune. Revolta firească Lumea sportului era […]

...

Terapia prin nostalgie

Poate că acesta este răgazul de care aveam nevoie pentru a ne aminti că omul a avut cândva și memorie și chiar ea era cea care îl despărțea de animal. Poate că acesta este răgazul să ne amintim de poveștile […]

...

E absurd să joci în neant

Nu e un amănunt oarecare – să-ți dorești să citești „Ciuma” sub posibilitatea unui Apocalips. Nu știu dacă mai știți cum se încheie această carte: ea se termină cu urletele de bucurie ale orașului Oran scăpat de ciumă. Răul nu […]

...

Vremea coronavirusului: timpul care ne-a rămas

Aflați în plină isterie globală cu privire la coronavirus (mai ales că veni și la noi, la Gorj), această imprevizibilă gripă chinezească, să nu lăsăm să ne scape cel mai frumos gest care s-a întâmplat în fotbalul mondial în ultimul […]

...

Erling și ai noștri

Mai țineți minte vara anului 2000? Acum douăzeci de ani, la Leeds United era o gașcă nebună, care tocmai luase bronzul într-un Premier League care era dominat de Man. United și Arsenal, echipe ireale, cu nimic mai prejos decât Liverpool […]

...

Ce a văzut Lorenzo

Un suporter belgian a privit pentru ultima dată un meci de fotbal. Și era ceva în ochii lui – ceva ce pe toți ne așteaptă Toate cîte ni se întîmplă în primăvara aceasta, la fel ca în cele dinainte, la […]

miercuri, 11 martie 2015, 9:23

Un suporter belgian a privit pentru ultima dată un meci de fotbal. Și era ceva în ochii lui – ceva ce pe toți ne așteaptă

Toate cîte ni se întîmplă în primăvara aceasta, la fel ca în cele dinainte, la fel ca în cele ce vor urma, vor trece. Vor veni alte și alte zile, alte și alte nopți, vor mai fi meciuri, vom mai privi în gol, sub nocturne, vom mai exulta la goluri, se vor tot consemna rezultate și cronici se vor scrie. Le vom stoca în arhivele noastre sentimentale – pe cele mai multe pur și simplu le vom uita, ca să putem înainta. Oamenilor le place să meargă mai departe.

Pentru unul dintre noi însă s-a sfîrșit. Moare, la treizeci și șapte de ani, Lorenzo Schoonbaert, suporter al echipei de fotbal cunoscută în România drept FC Bruges. Au mai murit suporteri înainte, mor suporteri în fiecare zi, de ce să ne oprim un minut din furia cu care înaintăm spre dead-line-urile noastre? Lorenzo Schoonbaert a făcut ceva: și-a amînat data eutanasierii ca să mai prindă un ultim meci al echipei sale. Era o datorie care îi venea din copilărie. La Bruges, în acea categorică Veneție a Nordului, s-a înregistrat atunci o splendidă victorie a gazdelor. Un 3-0 cu Mouscron, fără comentarii, cum zic telecomentatorii, dar ce știu telecomentatorii?

Lorenzo Schoonbaert a fost la meci și cu fiica sa, în vîrstă de șapte ani, și așa cum le-a spus tuturor celor care l-au ascultat, așa cum le-a spus printre lacrimile finale, urma să moară fericit, căci ultima dorință i se împlinise. A primit un stadion de aplauze, ceilalți suporteri (teribilă această confrerie a microbiștilor puri, o internațională la care nu ar trebui să existe obiecții!) s-au plecat în fața pasiunii sale și l-au anunțat, prin bannere, această poezie dintotdeauna a peluzelor, că nici el nu va merge niciodată singur. Apoi, în conformitate cu legea belgiană la care a apelat, acestui bolnav în stadiu terminal i s-a administrat un ser și așa a murit. Între timp a mai trecut o etapă în Belgia, FC Bruges a învins din nou, tot acasă, pe Charleroi de data aceasta.

Sînt oameni care încă sînt răvășiți de această istorie. Iată-l de pildă pe acest portar australian, Mat Ryan, care a găsit exact aceste cuvinte: „Am rămas fără cuvinte”. Pe twitter a folosit chiar hashtagul „inspirație”. Sîntem în mileniul al treilea. Iar eu, un om de la celălalt capăt al continentului, luptîndu-mă zilnic cu toate sirenele care mă ademnesc cu pierderea pasiunii pentru acest fotbal care e totuși dintotdeauna mai mult decît viața, nu îi pot lăsa lui Lorenzo Schoonbaert decît o încheiere.

În încheiere, află, Lorenzo, că nu te voi uita niciodată, cum stăteai, în vînt, cu fesul tras peste sprîncene, fesul acela negru care îți ascundea pierderea definitivă a oricărui fir de păr, această ultimă cochetărie care e limpede că din decență vine, cu fularul tău bine înnodat (nimănui nu-i place să răcească, nici măcar în ultima sa zi pe pămînt!), cu palmele tale împreunate peste palma dreaptă a fiicei tale, ca pentru o rugăciune mai îndelungată.

Și mai sper, Lorenzo, că ești déjà în raiul care ți se cuvine, unde îngeri în albastru și negru își deschid aripile pentru tine, cerîndu-și iertare.

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Luka (1 comentarii)  •  11 martie 2015, 14:54

Foarte frumos, domnule, multumesc.

Ush (2 comentarii)  •  11 martie 2015, 15:36

no comment…frumos scris … frumooasa com – pasiunea

altraro (3 comentarii)  •  11 martie 2015, 15:52

Am plans. Am vrut sa scriu ca am plans ca un copil, dar nu, am plans ca un om mare. Impresionanta tema, iar felul in care e tratata imi confirma tot ceea ce am crezut despre Andrei Craciun, ca om si scriitor.

simmy hawkeye (10 comentarii)  •  11 martie 2015, 16:47

Dle Craciun, am citit pe aici in ultimul timp tot felu de comentarii rautacioase si unele chiar injurioase la adresa dtale. Nu eram de acord cu ele cel putin nu cu forma in care se adresau acei commentatori, dar acum inclin sa le dau dreptate. Esti penibil dle! A cui pila esti dle de te lasa sa publici asemenea timpenii? Te tine Tolontan in brate? Esti nepotu lu Ovidu Ioanitoaia? Chiar daca esti, nu-ti face nici unu vreun serviciu, mai degraba as zice ca vrea sa te faca de ras. Daca ar tine la tine te-ar trimite inapoi la scoala sa inveti sa scrii sau ti-ar face rost de o slujba bine platita pe-acolo, magazioner ceva sau administrator pe la casa presei, ai face si tu un ban si nu ne-ai mai arata ce stupid esti. Dle si nepotamiu din clasa a saptea face compuneri mai inchegate decit prostiile tale. Lasa-te!

Panda (15 comentarii)  •  11 martie 2015, 17:28

Unul din cele mai bune articole aparute in ultimul timp.
Cred ca de la Ioan Chirila sau Fanus Neagu incoace n-am mai citit in GSP ceva asemanator.
Felicitari autorului desi nu i-am retinut numele!

CheshCat (1 comentarii)  •  11 martie 2015, 18:17

Dragut articol. Insa omul avea 41 de ani, 37 era numarul operatiilor facute pana la varsta asta…

cineva (15 comentarii)  •  11 martie 2015, 18:31

Subiectul a fost tratat de Oana Dusmanescu acum cateva zile. Sobru, simplu si eminamente lizibil. Just saying.

dan marcel (13 comentarii)  •  12 martie 2015, 4:47

Ești LA-MEN-TA-BIL!
Văd c-au mai observat și alți cititori chestia asta, chiar vrei să-i convingi pe toți că ești un imbecil cu pile?

Freddy Fender (6 comentarii)  •  12 martie 2015, 20:16

Andrei, I am your No.1 Fan
Dar azi, desi vad ca ai multe pareri de sustinere, zic ca este oarecum un „fail”, cel putin in ceea ce ma priveste. Asta nu-ti reduce insa din clasa, cu nimic. E drept ca si subiectul e foarte greu de abordat fara bias, fara o parere gata formata a cititorului. (In fapt, chiar cazul meu).
Lasa, maine va fi mai bine.

Nostalgicul (1 comentarii)  •  14 martie 2015, 15:33

Acest fenomen exista in Giulesti,iar in loc sa fie promovat si incurajat fenomenul Giulesti, de ani buni de zile Giulestiul este prezentat ca o cloaca,Giulestiul e locul unde se aduna tiganii,Rapidul e o echipa muribunda. Majoritatea cronicarilor tineri fac un soi de cult al personalitatii unor echipe care nu vor reusi niciodata sa faca spectacol adevarat,suporterul bombardat cu stiri chiar si cand nu e o stire acea informatie(vezi stirile de sport ale celor mai importante televiziuni din Ro…daca nu e steaua e Galca,daca nu e Galca e reghemkapf,daca nu e ultimul e becali,ii numaram zilele de puscarie)…apoi promovam pe tot felul de interese, echipe satesti fara suporteri,fara bani (daca scoatem din calcul bugetele locale)…..iar Timisoara,Craiova,Arad,Oradea…..sunt cateva orase cu echipe de traditie in fotbalul romanesc, care garantau spectacolul si onorau competitia. Avem echipe cobai,gen Urziceni,Otelul Galati,CFR Cluj, AStra Giurgiu cu „patroni„ care scot bani din fotbal apoi desfinteaza echipele. Sunt doar frustrat,am avut un fotbal frumos si uite unde am ajuns,sa admiram marsurile in forta ale unor echipe sponsorizate puternic de primariile conduse de membri psd( clona de la Craiova si de la Iasi)…..apoi incepem sa privim la fenomenul din tribuna petrecut in alte tari din Europa,acolo unde fenomenul e respectat,acolo unde reporterul sau cronicarul e echidistant…

Comentează