Removal

Despre a nu fi nici general, nici căpitan (nejucător)

Vocea arbitrului s-a auzit limpede: „Removal!” Ilie Năstase a fost scos de pe banca echipei de tenis feminin a României şi din arenă. Iar cuvântul englezesc a răsunat tocmai într-un meci de Fed Cup cu Marea Britanie. Nu e o ironie a sorţii, câtă vreme destui termeni sportivi – aut, ofsaid, corner, penalti – provin din engleza asta care s-a făcut, de câteva decenii încoace, punte între ţări şi oameni, cum erau altădată latina sau franceza. Nici măcar faptul că accepţiile lui „removal” sunt sanitar-medicale nu e o ironie. Sau o coincidenţă. Dacă te uiţi în dicţionar, vezi că „removal” înseamnă „eliminare, evacuare, extirpare, înlăturare, scoatere”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că escortarea lui Ilie Năstase în afara arenei de tenis a fost un act de de chirurgie comportamentală, mai mult decât o pedeapsă. În fond, un act de igienă. Iar cei care îl aplaudă pe Ilie Năstase motivând că şi Paula Ungureanu a fost scuipată la Budapesta trebuie informaţi că argumentul face parte din categoria „lăsaţi, că şi voi aţi împuşcat negri”. Mai ales că pe forumuri Johanna Konta, acest casus belli lacrimal, s-a pricopsit deja cu suava caracterizare „bozgoroaica anglicanizată”.

Dincolo de regulile curtoaziei, care ar trebui să funcţioneze poate chiar mai apăsat în tenis decât în alte spaţii ale vieţii, mai există câteva motive pentru care Ilie Năstase nu avea voie să se comporte cum a făcut-o. Dacă i-a scăpat, Năstase trebuie reînştiinţat că n-a fost doar căpitanul nejucător al echipei, ci în primul rând bărbat aflat în faţa unei (unor) femei, iar în doilea rând gazdă aflată în faţa unor oaspeţi. Povestea cu musafirul care nu se poate comporta oricum acasă la gazdă nu ţine, câtă vreme delegaţia engleză n-a atentat la pudoare sau la diverse valori fundamentale ale neamului carpatin. A recurs englezoaica Johanna Konta (care, apropo, e născută în Australia) la un gest lipsit de atât de englezescul fair-play? Să zicem că da, însă asta nu justifică nici limbajul de mahala, nici comportamentul de cavernă al altora. Nici măcar al cuiva care, conform clişeelor patriotarde, „a făcut cunoscută România în lume”. România a fost făcută cunoscută în lume şi de Coandă, Paulescu, Eliade, Enescu, Palade, Brâncuşi, Racoviţă, Babeş sau Cioran, fără ca istoria să fi consemnat manifestări huliganice şi vorbire de centură din parte-le.

O atitudine ca a lui Ilie Năstase nu putea fi altfel decât aprobată de Ion Ţiriac. Omul care a declarat că-l preferă pe hoţ prostului nu avea cum să lase o prietenie atât de îndelungată să se avarieze din cauza unei (noi) mitocănii. Nici n-ar fi fost de aşteptat. Se pune totuşi întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă Ion Ţiriac ar fi rămas el însuşi, iar arbitrul ar fi fost un mistreţ Balcâz. Pesemne că lumea ar fi asistat la un nou „removal”. Pseudocinegetic.