Hruşcă în Qatar
A fost ales imnul CM din Qatar 2022: „Trei şeici” de Ştefan Hruşcă. Şeicul Tamim bin-Hamad al Thani şi Joseph Blatter binecuvîntează farsa fără să-i tulbure nimeni. Cupa Mondială din 2022 nu numai că se va juca în Qatar, dar […]
A fost ales imnul CM din Qatar 2022: „Trei şeici” de Ştefan Hruşcă.
Şeicul Tamim bin-Hamad al Thani şi Joseph Blatter binecuvîntează farsa fără să-i tulbure nimeni. Cupa Mondială din 2022 nu numai că se va juca în Qatar, dar va fi împinsă în iarnă, pentru ca fotbaliştii să nu se rotiseze în timp ce fug. Decizia a avut parte de reproşuri, iar reproşurile au avut parte de ironii. „Poftim situaţie! S-au trezit englezii să ne critice. Ei, care joacă fotbal a doua zi de Crăciun şi imediat după Anul Nou. Unde mai pui că alţii îşi împuşcă preşedinţii de Crăciun şi nu se mai leagă nimeni de ei.” Englezii critică, e-adevărat. Şi nu doar fiindcă au ratat organizarea Cupei Mondiale din 2018, ci şi fiindcă şi-au păstrat capacitatea de-a se inflama în faţa mizeriilor. A corupţiei orchestrate de „famiglia” unui Blatter dispus să sacrifice logica, principiile şi evidenţa în favoarea clientului cu buzunare mari.
Cupa Mondială în Qatar e la fel de oportună ca o apariţie a lui Ştefan Hruşcă la Doha, pentru un concert de colinde sub titlul „Trei şeici”. Dacă se va desfăşura vara, se va lăsa cu victime – poate în tribune, în mod sigur pe teren. Dacă va avea loc iarna, calendarul marilor puteri ale fotbalului va fi dat peste cap. Joseph Blatter ştie ce pagube ar produce o întrerupere de două luni a campionatului în Anglia, Olanda, Italia, Franţa, Spania şi Germania. Ştie, dar nu-l interesează. Blatter îşi dă seama în acelaşi timp că singura modalitate în care decizia ar putea fi întoarsă din drum ar fi publicarea integrală a raportului întocmit de Michael Garcia. Numai că membrii Comitetului Executiv al FIFA nu se lasă convinşi de nici o scrisoare deschisă să dea undă verde publicării. Întinsă cu pricepere, batista fotbalului poate acoperi orice ţambal. Mai ales cînd dedesubt se aude foşnetul evantaielor de bani cu care îşi fac vînt paseiştii sensibili la aerul condiţionat.
Anglia e singură la manifestaţia de protest pe care a încercat s-o organizeze. Încet-încet, celelalte ţări au acceptat tîrgul şi s-au angajat ca prestatoare la bordel. Brazilia a început – în schimbul sumei simbolice de cinci milioane de euro – să joace meciuri amicale în Qatar. Argentina se pregăteşte s-o imite. Presa din Spania şi Franţa conchide că votul pentru CM 2022 a fost „în general corect” (que verguenza, muchachos!) şi că „nu au existat suspiciuni” (quand-même, les gars!). Englezii se uită în jur şi îşi caută parteneri pentru alianţă sau boicot. Numai că boicotul presupune intransigenţă şi solidaritate, nu gesturi echivoce şi amnezii oportune. La cum arată astăzi lumea în general şi lumea fotbalului în special, boicotul ar aduce a utopie. Iar utopia, ne-o spun tot englezii, e paradisul proştilor.