Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Paradoxul englez

Un adaos la „Cum să fii englez” de George Mikes.

Potrivit legilor în vigoare, chiar şi în sfînta zi de azi ai voie să ucizi un scoţian dacă intră în oraşul englez York înarmat cu un arc şi o săgeată. […]

luni, 29 decembrie 2014, 11:28

Un adaos la „Cum să fii englez” de George Mikes.

Potrivit legilor în vigoare, chiar şi în sfînta zi de azi ai voie să ucizi un scoţian dacă intră în oraşul englez York înarmat cu un arc şi o săgeată. Potrivit istoriei, cel mai scurt război purtat de Anglia a fost cel din 1896 împotriva Zanzibarului, care s-a predat după treizeci şi opt de minute. Potrivit etichetei, a lipi un timbru cu chipul reginei Angliei cu susul în jos pe un plic constituie trădare. Potrivit arhivelor, englezii care purtau barbă în secolul al XVI-lea erau siliţi să plătească o taxă specială. Acest fel de-a fi şi de-a trăi altfel decît restul lumii s-a împrăştiat dinspre Anglia înspre vecinele din Insulă. Scoţia, de pildă, s-a simţit obligată să îmbogăţească recolta de ciudăţenii a planetei şi a propus cel mai scurt zbor din lume, între Westray şi Papa Westray (Insulele Orkney), cu o durată de două minute, inclusiv rulajul la sol, pentru o distanţă survolată de 2,8 kilometri.

Prin comparaţie cu cele de mai sus, faptul că englezii joacă fotbal în a doua zi de Crăciun pare minor şi searbăd. Însă nu-i deloc aşa şi singura întrebare decentă pe care ne-o putem pune este: de ce? E o curiozitate care ni se înfiripă în minte mai repede decît se înalţă aparatul care leagă Westray de Papa Westray (preţul călătoriei e de 40 de lire sterline şi nu se pierd bagaje). Din mulţimea de răspunsuri, două par mai solide decît restul. Primul vine din istorie şi ţine de aliajul fascinant dintre legendă, realitate şi speculaţie. El leagă sprinturile de azi ale lui Sterling de meciul de Crăciun din 1914, cînd, în plin război, taberele au lăsat armele şi au luat mingea. A fost atunci un armistiţiu cu iz de fraternizare pe care unii l-au elogiat, alţii l-au tăvălit prin catranul trădării, iar alţii (Mark Connelly, istoric la Universitatea din Kent, printre ei) l-au declarat imposibil.

Al doilea răspuns premiază voluptatea englezilor de-a ieşi din calapod – mai bine zis, de a-şi croi un tipar care li se potriveşte doar lor. Într-o ţară unde poliţiştii de tip „bobbie” ilustrează cultura afabilităţii, maşinile circulă pe stînga, iar oamenii beau bine ca să se simtă rău, nu e nimic mai firesc decît să joci fotbal cînd alte naţii reînvaţă să respire după chefuri sardanapalice. „Nu sîntem ca voi”, iată înscrisul de pe steagul de luptă al Angliei fotbalistice. Ne trezim, facem duş, mergem la biserică şi pe urmă, chiar dacă e ora prînzului în a doua zi de Crăciun, dăm fuga la stadion. Ninge? Nu-i nimic. Avem 30.000 de oameni în tribune şi obligaţia de-a ni-i lua părtaşi într-un superb ritual al contrarietăţii. Iar dacă restul lumii ne priveşte chiorîş, treaba ei. Nu-i o întîmplare că pe manşeta unui ziar britanic s-a putut citi cîndva: „Ceaţă pe Canal. Continentul izolat.”  

Comentarii (76)Adaugă comentariu

alex velicu (21 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 10:56

@Radu Paraschivescu: Imi pare rau ca v-ati simtit insultat de postarea mea, dar, recitind-o, imi dau seama ca are ceva jignitor la adresa dumneavoastra. Nu a fost deloc in intentia mea, va rog sa ma credeti, dar, din nefericire, asa a iesit. Nu am niciun fel de scuza, imi asum eroarea si, fiind o gafa impardonabila sa insulti, chiar fara intentie, gazda, va promit ca aceasta este ultima oara cand mai calc pragul acestui blog. Primiti, totusi, va rog, urarile mele de bine!
@corvette59: Nu fac niciun sacrificiu venind cate doua-trei luni pe sfarsit de an in Anglia, fac doar comert, si il fac bine. Imi atribuiti o multime de afirmatii care nu-mi apartin si sustineti ca-mi cunoasteti caracterul (intr-un mod mai degraba pozitiv), ceea ce mi se pare cam mult. Cunosc multe zone rurale din Romania, dar nu vad relevanta acestor cunostinte in discutia asta. Mentalitatea cu „mana care te hraneste” mi se pare o mentalitate tipic balcanica, de temenea; sau, daca nu vi se pare exagerat, o gandire iobageasca: ” saru-mana, boierule, ca ne dai turta si malai!” Suntem in secolul 21, pentru orice leu, dolar, euro sau pound intrat in cont oferi, in contrapartida, ceva (care, de obicei, valoreaza olecuta mai mult decat ce primesti). Singura mana care m-a hranit, pana pe la 18 luni, am sarutat-o de cate ori am avut ocazia, pana cand n-a mai fost, saraca. De-atunci nu m-a mai hranit nicio mana, am reusit sa o fac singur, prin munca, ideile si abilitatile proprii, ceea ce va doresc si dumneavoastra! Mi-a placut mult analiza dumneavoastra pe probleme de politica globala, n-am mai auzit asa ceva de pe vremea cand Gheorghe Banta al lui Sorescu isi lasa galeata langa fantana din Lilieci ca sa-i spuna vecinului: „Curcil s-a pus in capu’ trebii!”
@splendini: Interesanta opinia dumneavoastra si, probabil, corecta, numai ca eu nu sunt si nu am fost niciodata emigrant. Traiesc, cea mai mare parte a anului, in Romania, si nu ma intereseaza sa emigrez in alta parte; dealtfel, mi se pare ciudata insasi ideea de emigrant: cum poate fi cineva emigrant pe propria planeta? Chiar cred ca Romania e cea mai frumoasa tara din Europa, doar ca, mediile de afaceri de la noi fiind ceea ce sunt, prefer sa-mi desfasor activitatile pe meleaguri unde legile fiscale functioneaza si nu sunt nevoit sa platesc inca o data echivalentul taxelor legale unor indivizi al caror singur merit este acela de a face parte dintr-o clica mafiot-politica. Multumesc pentru aprecierile pozitive la adresa ortografiei, dar gramatica din clasele 5-8 a fost una dintre putinile materii care m-au interesat cu adevarat in scoala. Eu inca mai sper ca, la noi, lucrurile vor incepe sa mearga normal. Acum, Romania arata exact ca in titlul poetului celebru: „The Wasted Land”. Sunt sigur ca, nu peste mult timp, va redeveni o tara recastigata de oamenii care o merita. Poate chiar din 2015, de ce nu?
In rest: „Sa fie bine si toti romanii sa prospere!”

Obiectiv (461 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 12:19

@ alex velicu
Nu ma refer decat la o afirmatie de-a dvs., pe care o consider inexacta: patrioti fiind, trebuie sa ne dam seama ca Romania nu este cea mai frumoasa tara din Europa, chiar si daca ne referim numai la natura!
Dintre toate tarile vizitate (peste 25), Italia mi s-a parut cea mai frumoasa; daca ne raportam tot numai la cadrul natural, Franta, Spania, Germania, Slovenia,
Croatia, Suedia, Finlanda si Norvegia (ultimele 3 cu o clima rece, dar cu cateva argumente suplimentare – paduri de conifere la nivelul campiei, lacuri, insule, fiorduri) n-au nimic in minus fata de noi. Un pic conditionate de prevalenta muntilor sunt Elvetia si Austria, care, totusi, au adevarate „mari interioare”, mai ales prima! O.

lute (42 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 13:42

uitați-vă cât de „frumoase, elegante și stilate” sunt doamnele din Anglia și nu vă vine decât să vă rugați să se dea fotbal în fiecare zi. și pileală…

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:46

@ alex velicu

O spun cu toata integritatea mentala pe care mi-ati remarcat-o: faceti ce si cum doriti. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:47

@ lute

Aud ca mari pepiniera de feminitate engleza sunt la Sheffield si Middlesbrough. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:50

@ Obiectiv

Liverpool mi-a placut prin Keegan, Case si Dalglish, acum nu-mi spune mare lucru. As calca pe Anfield doar pentru atmosfera. Daca ar fi sa aleg o echipa din Anglia, tot spre Arsenal as inclina. Am o veche simpatie pentru echipele care pot pierde mult fara sa cracneasca. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:51

@ splendini

Domnul Velicu e liber sa creada si sa scrie tot ce doreste. Cand insa ii imputi cuiva cliseele si pe urma vii si spui despre englezi ca sunt reci, ceva e in neregula. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:53

@ splendini (again)

Not bad at all, referitor la prima postare. Iar daca luam in calcul si ipoteza Corvette59, chiar avem o natie data naibii. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:55

@ Bocanci

Neaparat sa-mi adresa de unde v-ati facut provizii de logica, va rog. N-am citit de mult rationament mai lipsit de sens. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:56

@ magus1349

Va multumesc. Fiti bland, va rog, nu va faceti sange rau. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:57

@ re

Da, si mie mi-a placut. Unii spun ca ar fi un titlu apocrif, dar, vorba italienilor, „senon e vero e ben trovato”. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 15:59

@ cpt. ahab

Ce perechi ati decartat. Nici nu stiu daca sunt antinomice sau antonimice. E-adevarat, insa, policromia tacanelii e fascinanta. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 16:00

@ soriniz

Sorin, in general e asa cum spui, dar atentie, simt ca Papa Francisc e peste Messi la tactica. Traim si vedem. La multi ani. Radu

Obiectiv (461 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 16:08

@ Radu Paraschivescu
Liverpool mi-a placut si mai tarziu, dar cel de astazi (fara Suarez) chiar ca nu spune mare lucru! Anfield Road are atmosfera, dar trebuie sa sufere anuntatul facelift, in urma caruia capacitatea va spori considerabil; ceva in acest sens ar trebui sa faca si Chelsea, chiar daca atmosfera de pe stadion va ramane una de catedrala!
Imi place sa cred ca Arsenal a invatat sa nu mai piarda (puncte si merciuri) in maniera prosteasca; cu sau fara Wenger, va ajunge sa cucereasca si Ch. League, cel putin asa imi place sa cred! O.

victor L (69 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 16:17

An nou dupa plac si voie, dle Paraschivescu.
La fel si cititorilor articolelor dvoastra.
(La „suciţii” aia de briţi, mîine incepe returul. Intr-un „Magazin istoric” din Iepoca de Aur citeam ca, intr-o legiune romana ce stationa in Britania ocupata, erau si legionari daci, proveniti din Dacia ocupata. Un pic de singe dacic exista si in perfidul Albion 😛 )
La multi ani, tutulor.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 18:24

@ victor L

Va multumesc si va doresc sa nu va puteti eschiva din calea niciunei bucurii. Dacii sunt peste tot. Exista o reclama cu imagini de la uzina de la Colibasi, peste care un glas tuna convingator: „Urmariti imagini din filmul Dacii”. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 18:25

@ Obiectiv

Va vad eu cand reintra Mesut. R.P.

Obiectiv (461 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 20:12

@ Radu Paraschivescu
Ma tachinati, desigur!
Va doresc un Nou An in care sa va materializati toate proiectele, de la A(msterdam) la Z! De asemenea, sa dati dovada de aceeasi inspiratie in alegerea si tratarea subiectelor pe acest blog, precum si in cartile pe care le veti incepe, continua sau/si finaliza! O.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 21:01

@ Obiectiv

Evident ca va tachinez. Va multumesc pentru urari si pentru fidelitatea fata de acest forum. Va dau intalnire, dvs. si celor care au timp si chef, pe 5 ianuarie. Ani frumosi, sanatate si spor. R.P.

genu (110 comentarii)  •  31 decembrie 2014, 21:44

Chiar acum doua zile vorbeam cu nepoata mea de sora, e in ultimul an la medicina, despre o eventuala specializare a sa in domeniul psihiatriei. I-am povestit o intamplare traita de mine acum cativa ani.
Intr-o seara de toamna tarzie m-am dus in vizita la o doamna internata la „9”-avea o forma de schizofrenie. Am luat ceva de mancare, tigari si sucuri si-am urcat la etajul intai al unui pavilion generic denumit „la fara clanta”. Usa de la intrare anunta un fel de Bastilie-lacate si yale nenumarate, un accesoriu din arsenalul persecutiei descris de Michel Foucault. Odata intrat, insa, peisajul m-a dus cu gandul la povestile arabe, la muntii aceia magici, plini de pericole, unde vitejii erau transformati in stane de piatra. In fund era un salon urias populat cu tinere jupuite de vii de amintiri, cum ar spune Roa Bastos, in stanga rezerve pentru „reciclabile”, iar in dreapta camera de garda. Inainte, insa, de aceasta din urma, era baia si toaleta. Fara nicio usa la cabine sau la intrare. Locul era dominat de o gorgona varstnica, ce trona intr-o cada fara apa-un pantec enorm cu un zambet strain de sine deasupra. In camera de garda, o asistenta sefa din categoria femeilor unicat, Melanie Griffits la tinerete, imi intremeaza masculinitatea, iar conversatia ducea irezistibil spre un flirt de zile mari. Marlowe ar fi palit de invidie, iar mintea mea nu se gandea decat la un plan de „salvare” a divei ferecate. Vraja nu tinu mult, insa, fiind rupta de o fata de la „comun” ce incepuse sa cante pe hol-o „populara” de dor de iubit ce-mi evoca durerea privighetorilor orbite din saloanele romanilor sibariti. „Melanie” se scuza cu un zambet angelic, lua o seringa si se transforma pe data in Xena printesa razboiului. Din goana o sageta cu seringa sulita pe nefericita, dupa care o trimite la somn cu o injuratura tunatoare, ce l-ar fi emasculat si pe Zmeul zmeilor .
A doua zi m-am dus in audienta la suveranul sectiei, un guru al profesiei sale, cu gandul de a-l indupleca s-o protejeze cumva pe doamna respectiva. Mi-a tinut un discurs nesfarsit despre sensibilitatea la nedreptate a bolnavului psihic si despre societatea lipsita de emotie. „Adevaratii pacienti suntem noi, domnule!”, declama dansul, desenand cu degetul pe tavan un cer manios. Incoltit, apelez la ultima stratagema-scot plicul din buzunar si-l depun umil pe birou, in „o man’s land” la inceput, dupa care, urmarindu-l cu atentie de pisica, il tot impingeam usor spre transeele sale. Ochii sai orbi nici n-au clipit in timp ce discursul plutea pe un Pacific temporal care ma exaspera. Dar gandul sau nu ajunse inca in Indii cand un brat se razleti din acest angrenaj justitiar si, cu un bobarnac sigur, depune sperantele mele intr-un sertar salvator. Intr-un sfarsit, ne despartim, imi intinde mana si ma asigura ca „speranta moare ultima”. Dupa cateva zile a externat-o pe doamna fara nicio explicatie-ceva cu „ameliorat” la sfarsit.
Gandindu-ma la unele mesaje de pe acest forum, nu stiu daca e mai rau sa fii pacient in Alibion dacat medic in Romania.
La muti ani tuturor!

genu (110 comentarii)  •  1 ianuarie 2015, 2:22

Iertare-La multi ani!

genu (110 comentarii)  •  1 ianuarie 2015, 2:26

…si Melanie Griffith

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  2 ianuarie 2015, 10:56

@ genu

Va inteleg intrebarea de la final. Am fost si eu la „9” cu douazeci de ani in urma, la o serie de interviuri cu narcodependenti. M-a clatinat episodul, recunosc. Ca de obicei in ce scrieti, reusiti sa ridicati si insectele umane la rangul de personaje. Va multumesc si va spun la multi ani. R.P.

Mihai Bulica (169 comentarii)  •  2 ianuarie 2015, 18:53

O ecuatie cu mai multe necunoscute

La multi ani domnule Paraschivescu !

V-am simtit putin suparat de sarbatori si la sfirsit de an. Se intimpla tuturor oamenilor buni, caci sarbatorile aduc si ganduri pro-funde. Este ca si cind un Lord se imbujoreaza, cu ochi cu tot, cind are un gand bun, cind se gandeste ca ar putea ajuta mai mult.
Eu, de bun ce sint, cautam si-mi strigam pisica, cu mult inainte de pocniturile despre care stiam amandoi iubitii de noi ca vor tine ore intregi, dar magarita de EA a preferat sa se ascunda pe undeva. Nerusinta asta extraterestra a speculat la maximum ca o s-o primesc cu maxima placere pe 1.1., ca o sa ma bucur mai mult cind papa EA asa de bine, ca bea apoi EA niste lapic caldut, si ca imi va face onoarea de a se culca linga mine. Iar apoi eu sa veghez ca tot omu ca EA sa nu fie deranjata. Totusi, semnalul este:
se anunta un an bun !

La multi ani tuturor simpatizantilor R P dar si bocancilor (caci pentru soldatul Bocanci garantez) caci doar voi cu „dorul“ vostru ma faceti sa nu ma evaporez. „Dor“, prin complexitate, mi se pare mie ceva specific romanesc. Eu chiar cred ca „dor“ este tot ce are mai bun si mai scump neamul asta de … (Velici, x,y,z).
V-as lumina dar nu pot. L-as ruga pe Maestrul si Gazda noastra sa dedice un articol acestui „dor“, cu traduceri si interpretari. Intorsul capului dupa iubita care pleaca „o pierd din ochi de draga“ ajunge oare ?
Eu sint dor compozitor, adica compun, fac compuneri. Chiar ma simt jignit ca stenograma ar fi dramaturgizabila, caci este de fapt matematica pura si superioara, „o ecuatie cu mai multe necunoscute“ si cunoscute rezolvata in timp record. Record mondial ori stenograma reala se intreaba Agenturili ? Un titlu impus, la o actiune impusa de comentatori: „vinatoare de binefacere cu sex si impotenti“, la care mai trebuiau introduse personajele actual in voga precum violatontul cadru de stefan gheorghiu dupa care moare femeili si magazionerul dupa care nu moare nici capra vecinului dar care face rost de tot, la care trebuia sa ma interesez si sa introduc jargon, culoare, afaceri brasovene. Asta am reusit doar prin marinimia domnului Clipea, sa-i dea Domnul sanatate acestui adevarat brasovean, un erou si monument istoric care, cu alte zaruri, s-ar fi putut numi Bombonel ori domnu Dan cu dinti de sobolan. Am discutat indelung cu Stimatul Domn Clipea, un poet si om impacat, un vizionar si intelept: Clipea e Clipea, Titulescu e Titulescu, Nobelu e Nobelu. E de Nobel !
Multa sanatate si La multi ani stimate domn Clipea !

Daca as fi reusit sa intoduc si Concetul de Craciun de la Biserica Neagra pentru stimabilul Corvette … am depus eforturi inimaginabile dar … pisica neagra …
Cer scuze, dar sfintul “BLESS THE BEASTS & CHILDREN” ar fi fost prea pervers alaturi de personajele mele. Sint si eu om ce p…

Foarte ciudat. Ma gandesc mai mult la oaia ratacita Alex Velicu, alta pisica extraterestra, decit la gazda P R, Corvette , Genu, Obiectiv si nu conteaza, Magnus, Bognan, Ovidiu, Andi, Cristian, Viorel Banu, Nicu Vinatoru, miciurin si magnus, …, ovidiu, panda, adi stelistu, maximus pqr, …

In Somerset House un Renoir inramat stia unde se afla, dar oile inocente din curte nu. Ele fura aduse doar pentru o expozitie bio despre cu ce se poate face din lina lor. Am picat in dragoste. Eu am vrut mereu sa dorm cu un ursulet, dar cind am vazut oile alea albe ca zapada, frumoase si curate ca lacrima, m-am perversit. Of Alex tata … fiecare mai greseste. Ca noi fiind, n-ai jignit decit o alta natie intreaga, pe nimicii de noi nu, de fapt ai vrut sa ne lauzi. Mai ramii cu noi, caieste-te si spune ca in urmasii tai, Dacii, partea a doua, „ in nemernicia mea … “, caci totusi ti s-au turnat multe in cap, iar de cunostintele tale juridice poate as avea si eu nevoie. La multi ani Alex !

La multi ani ! Si … Pe ei, pe mama lor de comunisti !
Sa-i ascultam pe sfinti, ce spun ei, de sus de tot: Working Class Hero – John Lennon :
https://www.youtube.com/watch?v=_xDjY7ccBcU

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  3 ianuarie 2015, 10:24

@ Mihai Bulica

La multi ani si multumiri pentru ganduri, urari si idei. Ma simt altfel de cand omenirea s-a recuplat la respiratia dvs. Si sa stiti ca n-am fost suparat. Nici n-as fi avut cum, la ce pisica imi fosneste pe langa scaun, uitandu-se crucis si torcand imperativ. Sa ne reintalnim cu bine pe forum. R.P.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii)  •  3 ianuarie 2015, 15:39

@ Freddy RE

Thank you, much obliged. R.P.

Comentează