Cruce la răscruce

 Real Madrid şi-a extirpat crucea de pe emblemă

Echipele mari obligă la sentimente pe măsură. Dragostea e pîrjolitoare, dezamăgirea, năprasnică. Suporterul pare injectat cu serul radicalităţii: echipă ca a lui nu mai există, vedete ca ale echipei lui nu se […]

 Real Madrid şi-a extirpat crucea de pe emblemă

Echipele mari obligă la sentimente pe măsură. Dragostea e pîrjolitoare, dezamăgirea, năprasnică. Suporterul pare injectat cu serul radicalităţii: echipă ca a lui nu mai există, vedete ca ale echipei lui nu se vor mai naşte. Să te ferească Dumnezeu să rosteşti ceva împotriva iubirii sale fotbalistice. Studiind businessul Real Madrid, Florentino Pérez a ajuns însă la concluzia că uneori e înţelept să-l fereşti tu, om, pe Dumnezeu de alţi oameni. Mai precis, de şefii Băncii Naţionale din Abu Dhabi, care urmează să pompeze sume enorme în club pe durata următorilor trei ani. Iar Dumnezeu a fost ferit. Ca dovadă, crucea de pe emblema lui Real, un element care nu prea atrăgea atenţia fanilor, a fost eliminată. Totul în numele unei „alianţe strategice”, conform comunicatului emis de Real.

De-abia efectuată, manevra a stîrnit un tsunami de reacţii. Ziarul „Telegraph” a precizat că Real va avea totuşi două embleme – cea fără cruce pentru ţările arabe, cea de pînă acum pentru Europa. Degeaba. Mareea atitudinilor n-a putut fi stăvilită. Primii au lovit ironicii: n-ar putea Real Madrid să creeze cîte-o emblemă pentru fiecare loc unde joacă, cu accent pe specificul religios-confesional, zoologic, culinar, climateric etc.? Au urmat evlavioşii daţi pe la subsuori cu sprayuri biblice. Ei au făcut trimitere la Iuda şi la cei treizeci de arginţi, deşi scenariile nu prea seamănă. S-au înscris apoi la cuvînt doctoranzii în istorie nescrisă, care au susţinut că musulmanii nu fac decît să revină la conducerea unor teritorii pe care oricum le-au controlat în alte timpuri. La rîndul lor, vizionarii dopaţi cu strategii au conchis că totul face parte din războiul paşnic de cucerire islamică a Europei, după modelul testat deja la Manchester City, Málaga sau PSG.

N-au lipsit nici avocaţii purităţii castiliene, hăituiţi de coşmarul de-a avea cu toţii pe viitor bărbi ca a lui Dani Carvajal (care, observă ei urzicaţi, seamănă deja a terorist). Nici exaltaţii care au conchis că Madridul tocmai a devenit fratele Siriei şi al Statului Islamic. Nici războinicii de tastatură care au declarat că din acest moment îşi suprimă raporturile afective şi efective cu Real. Şi care, ipocriţi cum le e felul, se vor duce frumos la primul meci şi-şi vor ocupa locul din tribună. Am fost şi eu acolo, şi nu o dată. Am văzut japonezi, nemţi, columbieni, ruşi, englezi, turci şi indieni. Au vorbit despre multe, dar nu despre crucea de pe emblema Realului. Nici despre eventualitatea ca pe Cristiano („creştin”, ne traduc diverşi oameni amabili) să-l cheme cîndva Mohamed. Iar ca realist cu vechime, mărturisesc că mi-aş dori un singur lucru: ca numele stadionului să rămînă cel de azi.