Blatter al V-lea. Sau al VI-lea
FIFA omologhează dreptul şefului de-a fi veşnic.
Există Champagne şi există Blatter. Încă nu există şampanie Blatter, dar va veni şi ziua cînd un urmaş al lui Pierre Pérignon (cel care a obţinut licoarea, zice-se din greşeală, la Hautvillers) o […]
FIFA omologhează dreptul şefului de-a fi veşnic.
Există Champagne şi există Blatter. Încă nu există şampanie Blatter, dar va veni şi ziua cînd un urmaş al lui Pierre Pérignon (cel care a obţinut licoarea, zice-se din greşeală, la Hautvillers) o va omologa şi-o va turna în cupele prelaţilor de la FIFA. Fiindcă anul viitor, în mai, va fi din nou prilej de sărbătorire. Joseph Blatter va fi reales lejer la Zürich, într-o competiţie în care contracandidatul Jérôme Champagne şi-a anunţat deja intenţia de-a juca rolul ficusului. Va fi al cincilea mandat pentru Blatter, chit că omul anunţase că se va opri după al patrulea. Cum însă pofta de corupţie vine corupînd (lordul Acton a spus că puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut), Blatter s-a declarat deja disponibil şi pentru al şaselea mandat. Explicaţia? „O misiune nu se încheie niciodată.” Traducerea explicaţiei? „Nu pot risca desecretizarea dosarelor de corupţie.”
Michael Garcia, inspectorul de etică delegat pentru întocmirea raportului privind corupţia, a cerut miercuri publicarea celor patru sute de pagini. Două zile mai tîrziu, în spiritul transparenţei care animă FIFA, Joseph Blatter a răspuns sec: „Nici vorbă!”. În cheia asta trebuie citită dorinţa elveţianului de-a se eterniza în funcţie. Rapoartele de corupţie se îngroapă în cimitirul FIFA, iar inconştienţii care mişcă în front sînt domesticiţi sau reduşi la neputinţă. Blatter ştie că toată lumea e la curent cu matrapazlîcurile lui, însă cîtă vreme nu există nimic public, el poate lua acuzaţiile drept bîrfe, răutăţi sau fantezii. Asta indiferent dacă respectivele acuzaţii vizează întinderea fotbalului pe banchize sau în deşert ori malversaţiunile de desemnare a gazdelor pentru campionatele din 2018 şi 2022.
Şi e doar o impresie că Joseph Blatter se va bate cu Jérôme Champagne. Rivalul lui nerostit e tot un francez, dar din alte timpuri: Jules Rimet. Rimet e o figură iconică a fotbalului, cu toate greşelile pe care le-a făcut în cei 33 de ani în funcţie. E-adevărat, a dat CM spre organizare unei ţări de la capătul lumii (Uruguay) şi alteia sub conducere fascistă (Italia lui Mussolini), dar a înfiinţat Cupa Mondială şi a mărit numărul membrilor FIFA de la 12 la 85. De aceea, Blatter îl priveşte cu ochii cu care l-a privit Adrian Mutu pe Gheorghe Hagi: dorind să-l dea jos din jilţul cuvenit celui dintîi.
Fabrica de bani FIFA va duce fotbalul pe atolul Mururoa sau printre urşii polari, iar şeful ei va strînge, cu cele două mandate pe care le-a anunţat deja, mai mulţi ani la conducere decît a avut Rimet. Cînd orgoliul şi interesul de-a camufla nereguli se întîlnesc, aforismul lordului Acton pare o simplă vorbă de salon.