Oameni şi maimuţe

Nu va trece mult şi vom avea prima naţională de fotbal a unui atol.

Preacinstite feţe, voioasă adunare, megieşi, cheflii, cumetri şi mehenghi, auzit-aţi domniile voastre, ospătaţi cu fotbal de cînd se crapă de ziuă şi pînă cînd ţăndărelul lunii […]

Nu va trece mult şi vom avea prima naţională de fotbal a unui atol.

Preacinstite feţe, voioasă adunare, megieşi, cheflii, cumetri şi mehenghi, auzit-aţi domniile voastre, ospătaţi cu fotbal de cînd se crapă de ziuă şi pînă cînd ţăndărelul lunii se înfige în catifeaua noptatică a cerului, de Allen Bula, Roy Chipolina şi Kyle Casciaro? Aşa ar putea să înceapă un basm despre felul cum fotbalul, al cărui aluat e ajutat să se umfle de taica Blatter pînă va da pe de lături, creşte întruna, fără să se închine altcuiva decît zeului cunoscut în popor drept „ochiul dracului”. Bula, Chipolina şi Casciaro nu vin din filmele cu gangsteri, ci din naţionala Gibraltarului, unde sînt, în ordine, antrenor, căpitan de echipă şi golgeter. Gibraltarul este o echipă cazată într-un loc care, deşi nu e insulă, s-a ivit în fotbal la Jocurile Insulare din 1993. O echipă care n-are voie în aceeaşi grupă cu Spania. O echipă care, în ciuda amplasamentului iberic, e compusă din jucători obligaţi să deţină paşaport britanic. O echipă care îşi joacă meciurile de-acasă în Portugalia (ieri, cu Polonia, la Faro). O echipă care a pus un picior pe treapta UEFA, iar acum se străduieşte să continue urcuşul, punîndu-l pe următorul pe treapta FIFA.

E de văzut cine va urma pe drumul spre expandarea fotbalului pînă la explozie. Vaticanul pare bine plasat, dar nici Groenlanda sau Madeira nu trebuie scoase din calcul. Kamceatka pare la rîndu-i mereu în blocstarturi, aşteptînd doar dezlegarea unor enigme politico-geografico-strategice înainte de-a ţîşni spre afiliere. Shetland-ul face deja demersuri şi schimbă faxuri de încurajare mutuală cu Pomerania, căci ambele vizează emanciparea şi revolta înainte de a-şi lua soarta fotbalistică în propriile mîini. Padania joacă peste cîteva zile într-un patrulater demonstrativ cu Silezia, Carinthia şi Ţara Bascilor. Falanga ex-sovietică trage tare şi nevăzută de nimeni. Dacă ochiul dracului îşi va desăvîrşi lucrarea, dacă fotbalul şi politica vor continua concubinajul durat pe interese şi sprijinire de mafii mai mici sau mai mari, nu vom mai avea mult de aşteptat pînă la apariţia Abhaziei şi Inguşetiei, Daghestanului şi Ceceniei, Osetiei şi Nagorno-Karabahului.

E caraghios? E ridicol? E distopic spre infantil? Tot ce se poate. Deocamdată însă, Gibraltarul şi-a început preliminariile europene. Iar în timp ce oamenii locului se chinuie la Faro cu polacii, maimuţele din Gibraltar, macaci sau cum le-o spune, fac ce se pricep mai bine: maimuţăresc. Şi se gîndesc cum le-ar sta dac-ar face şi ele o cerere scurtă şi simţită de înscriere în UEFA. Oare ce răspuns ar primi?