Bărbier pentru Sevilla

Briciul lui Brych a ras-o pe Benfica Lisabona.

Repetată îndelung, o minciună poate să devină adevăr (Goebbels, ministrul Propagandei în regimul nazist, recomanda un milion de repetări). Reluată în buclă, o găselniţă sfîrşeşte în loc comun. Găselniţa ultimei săptămîni se […]

luni, 19 mai 2014, 8:33

Briciul lui Brych a ras-o pe Benfica Lisabona.

Repetată îndelung, o minciună poate să devină adevăr (Goebbels, ministrul Propagandei în regimul nazist, recomanda un milion de repetări). Reluată în buclă, o găselniţă sfîrşeşte în loc comun. Găselniţa ultimei săptămîni se numeşte „blestemul lui Béla Guttmann” şi a sufocat toate formele de viaţă din finala Europa League F.C. Sevilla-Benfica Lisabona. Sigur, e rentabil şi facil să împingi totul în superstiţie, în folclor de peluză. Dar nu e corect – faţă de Benfica, faţă de cititori, faţă de fotbal. Nu putem explica un jaf enorm prin piruete misticoide. E cazul să ne raportăm la meciul de miercuri ca nişte martori responsabili, nu ca un pluton de băbuţe bigote, care duc mîna la gură cînd rîd şi pun pătura în geam la eclipsă. O fi tentant să fabulezi în aburul amintirilor de-acum cinci decenii, dar nici varianta mai puţin literară, în care hoţului i se spune pe şleau hoţ, nu-i de colea.

Miercuri seara la Torino, Benfica a fost buzunărită de un arbitru părtinitor. E simplu şi e grav. Felix Brych s-a făcut brici şi a ras ostăşeşte echipa mai bună. El a fost, altfel spus, bărbier pentru Sevilla. Fără jenă şi fără teamă de consecinţe. Pentru o mai bună cunoaştere a personajului, trebuie spus că Brych a ferfeniţit o mulţime de meciuri. În colecţia lui impunătoare străluceşte, din octombrie trecut, şi o perlă pe nume Hoffenheim-Leverkusen, meci în care Brych a făcut totul pe dos şi a reuşit chiar să valideze un gol care nu fusese înscris (Kiessling trimisese mingea pe lîngă poartă). Miercuri, la Sevilla-Benfica, Brych a fost cel mai eficient andaluz în travesti. Nu l-a eliminat pe Alberto Moreno pentru o mizerie de fault după care victima Sulejmani n-a mai jucat, a refuzat două penaltyuri Benficăi şi i-a permis lui Beto să se comporte ca un portar de handbal la loviturile de departajare. Pentru un meci între echipe apropiate valoric, e suficient.

Are vreo relevanţă blestemul lui Béla Guttmann aici? N-aş spune. Ştiu, Benfica a pierdut şi finala de anul trecut a Europa League, şi tot nemeritat. Însă blestemul viza Cupa (sau Liga) Campionilor, nu altceva. Altele mi se par problemele importante aici. Prima: Felix Brych e nici mai mult, nici mai puţin decît doctor în drept. A doua: există un sistem de complicităţi UEFA care propulsează la conducerea unor finale europene nulităţi patentate sau hoţi cu palmares. A treia: FC Sevilla, echipă cu un oraş fabulos, un imn îmbătător şi un public fierbinte, nu merita nici să ajungă în finală.

Comentarii (53)Adaugă comentariu

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 26 mai 2014, 20:07

@ dana

Ma bucur ca aveti un prieten cu ochi format (si va multumesc pentru apreciere). A vazut, ca multi dintre noi, premeditarea din spatele arbitrajului-executie marca Brych. Cand cineva greseste intr-o singura directie, lucrurile sunt triste si limpezi. R.P.

mdionis (6 comentarii) • 27 mai 2014, 13:56

„Benfica n-a bagat mingea in poarta si fiindca Brych n-a lasat-o. Daca dadea cele doua penaltiuri, Benfica putea sa marcheze “sanatos si corect”, asa cum spuneti.”

Prin „sanatos si corect” inteleg orice altceva decat o faza complicata si neconvingatoare in care arbitrul decide sa rupa echilibrul si sa acorde o lovitura de pedeapsa (chiar daca regulamentar aceasta ar fi justificata). De exemplu, in meciul Romania-Germania de la turneul final al CE 1996, Adrian Ilie a fost faultat cum nu se poate mai clar de un fundas neamt, la marginea careului, intr-o faza care nu anunta mare lucru dar care s-ar fi putut transforma intr-una periculoasa. Atat de uluit a fost Ilie de interventia monumental gresita a neamtului incat a uitat sa isi continue miscarile uzuale, apoi cand s-a trezit ca era totusi cu piciorul blocat, a facut miscarea de cadere in mod nenatural: in loc de penalty pentru Romania si cartonas galben pentru neamt, Adi Ilie s-a trezit el sanctionat de arbitru cu un cartonas galben pentru simulare. Indiscutabil, arbitrul a gresit, insa noi nu trebuie sa dam vina pe el daca acel meci nu l-am castigat in cele din urma: ar fi trebuit sa o facem din faze de joc. Daca totusi arbitrul ar fi acordat lovitura de pedeapsa si aceasta ar fi fost transformata, nu ar fi insemnat ca golul a fost „sanatos si corect” in acceptia avuta in vedere de mine, ar fi fost un gol regulamentar si atat. Un gol sanatos si corect de referinta este de exemplu cel in poarta lui Anderlecht in care Piturca a luat mingea si nu s-a mai oprit cu ea decat in plasa portii adverse, cu pumnii tasnind triumfatori dintre ochiurile ei (sunt sigur ca toata lumea tine minte acea imagine).
Da, daca ar fi acordat lovitura de pedeapsa, ar fi fost o sansa in plus pentru Benfica, insa nu putem sti nici daca lusitanii ar fi inscris (dupa cum s-a vazut la final, nu era nici pe departe un eveniment sigur) si nici daca ar fi inscris cum ar fi decurs in continuare meciul.
Am admis ca arbitrul probabil a gresit, insa interventia mea spune esentialmente altceva, si anume ca greseala arbitrului intr-o faza sau alta ramane un alibi caldut pentru perdanti, fiind doar un aspect intre altele ale partidei. Repet, Benfica nu a bagat mingea in poarta intr-o faza clara in care sa faca sah-mat defensiva Sevillei, iar daca o facea, nimeni nu i-ar mai fi negat golul (inclusiv Brych). Insa nu a facut-o, iar la loviturile de departajare la care ar fi trebuit sa isi arate setea de victorie si sa isi pulverizeze oponentii cu energie si precizie in executii si interventii, Benfica a aratat doar slabiciune psihica, incepand de la Rui Costa de pe marginea terenului care a facut un gest de disperare si neincredere in momentul in care fluierul final l-a anuntat ca urmeaza asa-zisa „loterie” si sfarsind cu actorii direct implicati de pe teren.

„In plus, nu uitati ca Sevilla a ajuns in finala printr-o combinatie de frauda (gol Mbia din ofsaid de doi metri in tur) si bafta (gol in deplasare in minutul 95 in retur).”

Scuze, dar trecutul nu are nimic de-a face cu finala. Textul articolului se refera exclusiv la meciul disputat „Miercuri seara la Torino” si la contributia presupus cruciala a arbitrului Brych la victoria Sevillei, iar pentru a analiza acest subiect este irelevant daca Sevilla a beneficiat de noroc sau unele greseli favorabile in alte partide precedente. Daca vrem sa vorbim de toate aceste aspecte impreuna, titlul articolului ar fi trebuit schimbat in „Contributia sistematica a arbitrilor si a sansei la succesul european al Sevillei” (sau ceva asemanator) si ar fi trebuit argumentat in corpul articolului cu date si fapte inatacabile relative la ceea ce spune titlul. Dar nu era cazul: doar ultima fraza din articol afirma mai pe ocolite ceva in acest sens.

Radu Paraschivescu (2249 comentarii) • 27 mai 2014, 18:26

@ mdionis

Am invocat semifinala doar ca sa spun ca, intr-o ordine situata deasupra meciului, Sevilla ar fi meritat o penalizare. O va primi, cu alt prilej. In rest, sigur, e logic ce spuneti. Insa un gol dintr-un penalti acordat pe buna dreptate ramane pentru mine „sanatos si corect”. Altfel, impingand lucrurile la absurd, daca arbitrul refuza aceleiasi echipe 20 de penaltiuri, nu inseamna ca echipa furata nu trebuia sa castige. Si va rog sa exemplificati cu alt gol, nu cu al lui Piturca impotriva lui Anderlecht. Ala a fost un gol baftos si nu din cale-afara de estetic, dimpotriva, cu o greseala a lui Peruzovic, o deviere dintr-un adversar si o fructificare „la pescuit” din trei metri. Slava Domnului, aveti de unde alege. R.P.