De viaţă şi moarte

Scriitorul braşovean Andrei Bodiu a trăit 48 de ani (cumplit de puţin) şi a murit. Ywao Hakamada, fost boxer profesionist în Japonia, a murit 48 de ani (cumplit de mult) şi i s-a dat voie să trăiască. Andrei s-a născut […]

Scriitorul braşovean Andrei Bodiu a trăit 48 de ani (cumplit de puţin) şi a murit. Ywao Hakamada, fost boxer profesionist în Japonia, a murit 48 de ani (cumplit de mult) şi i s-a dat voie să trăiască. Andrei s-a născut în 1966, exact anul cînd Ywao a murit provizoriu. Interesant an, 1966. Îl mai ţineţi minte? Indira Gandhi e aleasă premier al Indiei, Simon & Garfunkel ajung pe locul întîi în clasamente cu „The Sounds of Silence”, Franţa efectuează un test nuclear pe Atolul Mururoa, Anglia cîştigă Cupa Mondială cu 4-2 şi cu Bahramov, Jean-Bedel Bokassa conduce lovitura militară din Republica Central-Africană, Leonid Brejnev devine secretar general al PCUS, David Bowie îşi lansează discul de debut, în China începe Revoluţia Culturală. E un alt timp, e o altă lume. Parc-am vorbi de-o planetă pe care un renghi cosmic a făcut-o să dispară.

Atunci, în 1966, Ywao Takamada a fost închis pentru o crimă comisă de altcineva. Doi ani mai tîrziu, el a fost condamnat la moarte. Cu zece zile în urmă, i s-a dat drumul din închisoare. „Ne scuzaţi, o eroare judiciară, vă urăm succes în viaţă.” În ce? Da, da, aţi citit bine. În viaţă. Takamada are 78 de ani, sănătatea vraişte şi mintea în piuneze. Pînă cînd intră în maşina care-l ia din faţa tribunalului şi de sub nasul presei, se sprijină de braţul lui Hideko, sora sa în vîrstă de optzeci şi unu de ani. Două umbre descleiate vorbesc fără să scoată un cuvînt despre fragilitatea vieţii, mai ales a celei de după moarte. Căci Takamada a petrecut 46 din cei 48 de ani în celula condamnaţilor la pedeapsa capitală. Singur. Gîndindu-se că autorităţile japoneze nu anunţă data execuţiei. Că poate fi spînzurat oricînd. Că mărturisirea i-a fost smulsă după 23 de zile de anchetă care au inclus, printre altele, privarea de somn. Că vinovatul e altcineva. Că nişte hoţi i-au furat cea mai bună parte a vieţii şi i-au rîs în faţă şi-n destin.

48 de ani. 17520 de zile (fără anii bisecţi). 420480 de ore. 25226800 de minute. Pînă la cît aţi putea să număraţi fără să vă frîngă disperarea? Şi ce-aţi cere la ieşirea din captivitate? Ce anume ar putea să răscumpere simulacrul ăsta de viaţă peste care un sistem, imperfect ca toate sistemele, a trîntit o lespede? Răspundeţi, dacă puteţi. Cum Takamada a fost boxer, e facil să spui că soarta i-a trimis un croşeu. Sau că decizia instanţei l-a făcut KO. Gîndiţi-vă mai bine cum e să ieşi din tunel şi să dai peste altă lume decît cea lăsată la intrare. Cum e să respiri fără umezeala celulei, să mănînci fără umbra ştreangului. Cum e să descoperi că trăieşti după ce-ai fost mort peste 17 mii de zile. Şi că viaţa e, pentru japonezi mai mult decît pentru oricine, un cutremur.