Ardeleanul iute

Ardeiul iute e un lucru obişnuit. Ardeleanul iute, nu

Dacă dai fotbalul la o parte, CFR Cluj produce o impresie bună. Tandreţuri vegetale de 8 martie, ambianţă, dichis, antiseminţism, ştaif european. Totul pare să arate civilizat şi să miroasă frumos. […]

Ardeiul iute e un lucru obişnuit. Ardeleanul iute, nu

Dacă dai fotbalul la o parte, CFR Cluj produce o impresie bună. Tandreţuri vegetale de 8 martie, ambianţă, dichis, antiseminţism, ştaif european. Totul pare să arate civilizat şi să miroasă frumos. Site-ul CFR-ului întreţine sentimentul că aici lucrurile se fac inteligent. El se deschide cu o formulă de extracţie catalană („Mai mult decît un club”) şi te invită să conchizi că nu ai de-a face doar cu o echipă, ci cu un fenomen. Cu atît mai trist e să constaţi că pe teren, departe de retorică şi design, fotbalul CFR-ului e ponosit, limfatic şi fără orizont, aşa cum a fost şi alaltăieri cu Steaua. O formaţie altădată virilă şi decisă practică acum un joc încîlcit şi sterp. CFR pare un compozitor în pană de idei, care caută scînteia unei linii salvatoare şi găseşte doar formule care sună cacofonic.

De ce? Există mai multe răspunsuri. Unul se leagă de efectele secundare ale fotbalului-business. Dacă vinzi jucători valoroşi, aduci înlocuitori sub nivelul lor şi nu ai o pepinieră bine mobilată, capotezi. Un alt răspuns împinge discuţia în zona psihologicului, unde se invocă lehamitea şi demotivarea care se instalează în urma succeselor. (Nimeni nu explică de ce Bayern München, preferata investitorului clujean Árpád Pászkány, şi Juventus Torino nu au parte de asemenea pocinoage.) Al treilea răspuns ţine de schimbările dese de antrenor. Cîndva logic şi pragmatic, patronul CFR-ului a alunecat de o bună bucată de vreme într-un tip de comportament pe care-l aştepţi mai degrabă de la un oltean decît de la un ardelean.

Diverşi cunoscători susţin că Árpád Pászkány fie s-a plictisit de jucăria CFR, fie nu mai are alonja financiară („şi nu numai”, susură răuvoitorii) de altădată. Aşa o fi. Dar atunci de ce-a transformat Árpád Pászkány CFR-ul într-un tocător uman? Să fie vorba doar de neacomodarea tehnicienilor la Cadu? Puţin probabil. Cadu nu are personalitatea lui Mario Corso, Dobrin, Raul sau Zidane. Atunci, de unde graba asta? Şi de ce  simte domnul Pászkány nevoia să reconfirme un tehnician cu o săptămînă înaintea demiterii? Din ce motiv nimeni nu corespunde calapodului CFR şi nu rezistă mai mult de cîteva luni, indiferent dacă-l cheamă Uhrin jr, Cîrţu, Conceiçao, Jorge Costa, Andone, Paulo Sergio, Rednic sau Grigoraş? Nu cumva fiindcă pripa, actuala formulă managerială a lui Árpád Pászkány, e falimentară? Şi nu cumva fiindcă Árpád Pászkány cere imposibilul, adică un ins providenţial, care să nască izbînzi cît ai clipi din degete? Chiar să nu ştie domnia sa că asta e o utopie şi că englezii văd în utopie „paradisul candizilor?”