Radu Paraschivescu

Drumul din lumea sportului către lumea cărților este mai scurt decât pare. În fond, totul este o problemă de sintaxă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Paraschivescu
Ţara „nu cumva”-urilor

Campionatul înaintează spre ultimul minut al ultimei etape ca sergentul din poezia lui Alecsandri: „târând al lui picior”. E o ediţie de risc şi de asterisc, căreia i se va cuveni o notă de subsol în statistici: „Campionat început în […]

...

No panic, Man, sau „Primiţi cu fotbalistul?”

Ce rost are să vorbeşti despre un transfer după realizarea lui? E mult mai bine să baţi toba sau câmpii înainte ca el să eşueze. Asta dacă s-a pus cu adevărat problema ca un fotbalist să plece de la clubul […]

...

Vulturul a aterizat. În cap

Jucând aşa cum o face în ultimele meciuri, Lazio are şanse ceva mai mici să devină campioana Italiei decât are proaspătul candidat Kanye West să câştige alegerile prezidenţiale din America, eventual cu sloganul „Yes, we Kanye”. Elon Musk şi-a anunţat […]

...

Gripa vrajbei noastre

Sinteza cursului scurt de epidemiologie a fost rostită sâmbătă de specialistul Bogdan Vintilă: „Coronavirusul este o gripă cu un marketing foarte bun”. Pe aceeaşi logică, tigrul este o mâţă cu un marketing de poveste. Nu ucide doar şoareci, ci şi […]

...

Lecţia de sănătate

De-a nibelungul şi de-a nivelatul Germaniei, Bayern München îşi continuă defilarea. Mai sunt patru etape şi va fi din nou campioană. Clar, curat, fără scenarii de tipul „Ce-ar fi fost dacă?”. Şansele celorlalte echipe la titlu sunt astăzi fantezii aritmetice.

[…]

...

Zeul, sfîntul şi mulţimea

Chiar și cînd stă în tribune, Maradona schimbă în bine jocul lui Napoli.

Nu-i deloc neobișnuit ca stadioanele din Italia să poarte nume desfinți. Într-o țară unde muzeele stau în biserici, religia e liberă să încapă sub copertina tribunelor. Sant’Elia din […]

luni, 17 februarie 2014, 9:14

Chiar și cînd stă în tribune, Maradona schimbă în bine jocul lui Napoli.

Nu-i deloc neobișnuit ca stadioanele din Italia să poarte nume desfinți. Într-o țară unde muzeele stau în biserici, religia e liberă să încapă sub copertina tribunelor. Sant’Elia din Cagliari, San Nicola din Bari și San Siro din Milano sînt doar cîteva dintre semnele care confirmă mistica fotbalului. Lîngă ele, sau poate deasupra, San Paolo din Napoli. Acolo, miercuri seara, sfîntul i-a făcut loc zeului. Iar zeul a venit și a dat semn că nebunia poate începe. E greu de știut ce-a trecut prin ochii, sufletul și gîndul lui Diego Maradona cînd Higuain a marcat golul al doilea al lui Napoli în semifinala de Cupă cu AS Roma. Nici o arhivă personală nu e fără fund. Și nimeni nu garantează că amintirile nu se împîclesc, că în cuibul intim al ființei nu se nasc confuzii, că mintea nu joacă renghiuri. Înconjurat de sicofanți și de vînători de autografe, Maradona a trăit în logica omului care știe că există un loc pe lume dispus să-l recunoască mereu ca autoritate, într-un oraș unde primele care deplîng deficitul de autoritate sînt autoritățile.

Diego Armando Maradona a fost un fotbalist fără seamăn și un antrenor execrabil. În prezent, Diego Armando Maradona face figură de zeu indulgent, dar și de catalizator al energiilor. Parcă stimulată de prezența lui, Napoli a jucat euforic și l-a evidențiat pe crainicul stadionului, gata să decoleze de pe tușă cu microfon cu tot la fiecare gol. Asta pe cînd camerele de televiziune plecau mereu după Maradona, pîndindu-i reacțiile șterpelindu-i vorbele de pe buze și parcă implorîndu-i ochii să se umezească măcar o secundă. Ochii aceia care, la primul meci jucat pentru Napoli, au suferit după ce gazdele din Verona i-au primit pe sudici cu o pancartă pe care scria “Bine ați venit în Italia”. Ochii aceia care au citit ziarul după ce Napoli a cîștigat primul titlu și au văzut acolo că suporterii dăduseră buzna în cimitirul din oraș și scriseseră cu vopsea albastră pe crucile albe “Non sapete che vi siete persi” și “Scusate il ritardo” (“Habar n-aveți ce ați pierdut” și “Iertați-ne c-am întîrziat”).

La cum a jucat Napoli (și mai ales la cum nu a jucat Roma), calificarea ar fi fost obținută și fără Maradona în tribună. Dar parcă merită să te oprești, mai cu seamă într-o lume cu piciorul pe accelerație, asupra siluetelor care ocrotesc fotbalul de sus. Asupra lui Bobby Charlton, purtîndu-și demn mîhnirea pentru suferințele lui United, asupra lui Cruyff, pe vremea cînd degusta amestecul de fotbal olandez și spaniol de pe Camp Nou. Și asupra lui Maradona, escrocul, drogatul, țăcănitul, omul-zeu aflat în conflict cu toți și cu toate, în afară de fotbal, de esența lui etern seducătoare.

Comentarii (23)Adaugă comentariu

mrnb (4 comentarii)  •  17 februarie 2014, 9:48

excelent articol, felicitari!

marian (2 comentarii)  •  17 februarie 2014, 10:01

Jurnalism adevarat. S-a scos GSp pe saptamana asta …

Rictus (8 comentarii)  •  17 februarie 2014, 10:21

Chapeau!

barbu (30 comentarii)  •  17 februarie 2014, 10:30

mi se pare cel puţin discutabil să pui un trişor profesionist ca maradona lângă mari sportivi (bobby charlton, cruyff) – oameni de mare caracter.
dacă asta îl poate seduce pe dl. condeier, poate că ar fi mai bine pentru el să rămână acolo, la humanitas…

alexu (10 comentarii)  •  17 februarie 2014, 10:45

@barbu pe lumea asta exista doua categorii mari si late de fotbalisti: Diego Maradonna si ceilalti. Restul e cancan. Drogat, trisor, caracter infect sau cum vrei sa ii spui, Maradonna e de departe cel mai bun jucator din istoria fotbalului.
Superb articol domnule Paraschivescu, pacat ca aveti aparitii atat de sporadice in presa sportiva

max (5 comentarii)  •  17 februarie 2014, 10:54

Excelent articol!

@barbu: oamenii mari sint de mai multe feluri. Pe unii dintre ei, geniul ii poarta uneori si in partea intunecata a vietii. Asta nu le micsoreaza statura. Sa-l faci pe Maradona „trisor profesionist” nu denota decit frustrare.

catalin (3 comentarii)  •  17 februarie 2014, 11:21

„O mamma mamma mamma, o mamma mamma mamma, sai perché mi batte il corazon? Ho visto Maradona, ho visto Maradona, eh, mammà, innamorato son”

@alexu … Maradon(n)a? Really?

iskander (1 comentarii)  •  17 februarie 2014, 11:24

O mamma mamma mamma, sai perché mi batte il corazon? Ho visto Maradona, ho visto Maradona, eh, mammà, innamorato son !!!!

catalin (3 comentarii)  •  17 februarie 2014, 11:55

@iskander

Telepatie? 😀

gogu (2 comentarii)  •  17 februarie 2014, 12:29

@barbu, in jocul de fotbal sunt doua categorii, fotbalisti si jucatori de fotbal, pentru maradona (si pentru altii: pele, dobrin, eusebio, cruyff, van basten, etc) nu exista cuvinte de genul asta, pur si simplu a fost ARTIST

TEX (1 comentarii)  •  17 februarie 2014, 14:20

FCU CRAIOVA+NAPOLI=FRATELLANZA !!

undo (5 comentarii)  •  17 februarie 2014, 14:59

Monsieur intotdeauna o placere sa va citesc!

NYC (1 comentarii)  •  17 februarie 2014, 15:52

barbu
tie iti spune ceva faptul ca opinia ta e singulara?
ca doar noi fi vreun geniu neinteles…!?
lasa ne pe noi sa ne bucuram ca am fost (unii) contemporani cu maradona si fa tu mai departe clasamente de moralitate…

Ush (2 comentarii)  •  17 februarie 2014, 16:37

@barbu
nu e discutabil deloc.
Daca era un clasament al caracterelor aveai dreptate. Dar acesta este un clasament al geniului fotbalistic.
@Radu Paraschivescu
Mi se pare un cliseu nereusit acesta „La cum a jucat Napoli (și mai ales la cum nu a jucat Roma)” si nu ma asteptam la dvs. In general o echipa nu joaca bine din exact motivul ca prima joaca foarte bine (ma refer la cele de valori aproximativ egale). Exceptii sunt cazurile cand intr-adevar echipele sunt de valori diferite (ca atunci cand o echipa din prima liga intalneste una din liga a 3-a) si atunci cea slaba joaca slab in comparatie cu cealalta fiindca atat poate.
Aceasta zicere s-a nascut din complexul invidiosului.
Daca A bate pe B, atunci invidiosul C va zice ca e din cauza ca B a jucat foarte slab, a lasat-o sa castige. Daca B bate pe C, atunci este nu din cauza lui C ci din cauza ca B acum a jucat bine, nu slab cum a facut-o cu A.
Esenta este invidia lui C in fata lui A si pasarea slabiciunii sale in curtea altora.

Steaua1986forever (1 comentarii)  •  17 februarie 2014, 17:35

Wow…mai exista si jurnalisti in adevaratul sens al cuvantului pe aici. Felicitari.

Murgu (1 comentarii)  •  17 februarie 2014, 19:14

Da, mariane, s-a intors mercenarul asta sa salveze ziarul lui Ioanitoaia, Tolontan, Vochin si Geambasu! Sper ca glumesti, desi ce scrii nici loc de gluma nu tine!

alex (1 comentarii)  •  17 februarie 2014, 20:44

Pele a fost peste Maradona!

seba (20 comentarii)  •  17 februarie 2014, 20:50

bine ati venit in italia, nice 🙂

DAN (1 comentarii)  •  18 februarie 2014, 2:23

PENTRU CINE STIE CU CE SE MANANCA FOTBALUL ESTE NORMAL SA STIE CA CEL M-AI MARE UJUCATOR DIN ISTORIA FOTBALULUI A FOST MARADONA.ESTE SINGURUL JUCATOR DIN ISTORIA FOTBALULUI CARE CASTIGA DE UNUL SINGUR MECIURILE ECHIPEI LUI.ASA CA PROSTIMEA CARE ISI DAU CU PAREREA DESPRE NR.1 GURA MICA SI MUCLES

max (5 comentarii)  •  18 februarie 2014, 22:56

Si apropo de „bine ati venit in italia”… toata stima pentru Verona, cea mai tare galerie din Cizma, dar… italia e o constructie artificiala si subreda de o suta si ceva de ani. Napoli e Napoli de vreo 2000 de ani.

Petre (2 comentarii)  •  19 februarie 2014, 13:59

Frumos, elegant, cursiv = text semnat de Radu Paraschivescu. Sper sa aveti cat mai dese aparitii pe site-ul GSP.
Eu va multumesc.
Cu stima!

Marcovici (180 comentarii)  •  21 februarie 2014, 8:19

Always a pleasure, RP…

Petro Burgener (23 comentarii)  •  23 februarie 2014, 19:40

Excelent articolul, multumim dle Paraschivescu. Pentru cei care nu l-au vazut pe Maradona jucand si ce a realizat la Napoli, e poate mai greu de inteles.

Comentează