Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
PR sud-nord, DR nord-sud

Sunt şase la număr, în acea primăvară călduroasă şi umedă din ’88. La cum sunt costumaţi, cu cizme înalte, cu căşti, şi la aparatele pe care le cară în spate, ai spune că sunt Căpitanul Nemo, Pierre Aronnax şi ceilalţi […]

...

Madame Blondel, prima de două ori

În sala cea mare a „Grand Hotel du Boulevard”, prima clădire de acest fel ce a avut trasă apă curentă în Bucureşti, vorbeşte prinţul George-Valentin Bibescu. E 5 aprilie 1904 şi cei 25 de domni fondează „Automobil Club Regal”, cea […]

...

„Ţi-o aşeza, perfect, pe creştet. Apoi ţi-l împrumuta pe Nichita!”

Ianuarie 2018. Afară-i iarnă, dar în anticariatul clujean e cald. Dreapta tânărului extrage din raft un Dumas-tatăl, „După 20 de ani”, capodopera. Dă să-şi reamintească isprăvile lui D’Artagnan, Porthos, Athos şi Aramis, când un A4 împăturit şi îngălbenit de vreme […]

...

„Când ne tac picioarele, morţi suntem!”

„Mike, e gata! Auzi? S-a terminat! Nu te mai poţi da jos din pat. Dimineaţa, Niamh îţi adună picioarele şi ţi le regrupează. Coloana vertebrală, acele T1 şi T6 sunt paradite iremediabil. Genunchiul la stângul a decedat de ceva vreme, […]

...

Cei crescuţi în sunet de antiaeriană

„De fiecare dată când mama vorbea, la telefon, acasă, plângea. De fiecare dată! Nu pricepeam nimic. Locul ăsta, «acasă»», nu trebuia să fie ceva frumos? Îi vedeam ochii, o întrebam ce are. Se ştergea, prindea a râde. Mereu mă păcălea […]

...

„Ţi-o aşeza, perfect, pe creştet. Apoi ţi-l împrumuta pe Nichita!”

Zoltan Ivansuc a fost primul jucător român dorit de Real Madrid. A evoluat un deceniu la U Cluj, a abandonat fotbalul la 30 de ani, a navigat printre sticlele de bere, s-a distrat, la miuţe, cu pacienţii din sanatoriul TBC şi s-a stins la nici patru decenii şi jumătate de viaţă

Permalink to „Ţi-o aşeza, perfect, pe creştet. Apoi ţi-l împrumuta pe Nichita!”
vineri, 27 iulie 2018, 8:34

Ianuarie 2018. Afară-i iarnă, dar în anticariatul clujean e cald. Dreapta tânărului extrage din raft un Dumas-tatăl, „După 20 de ani”, capodopera. Dă să-şi reamintească isprăvile lui D’Artagnan, Porthos, Athos şi Aramis, când un A4 împăturit şi îngălbenit de vreme îşi începe zborul spre duşumea. Sunt patru rânduri trase la o maşină de scris.

Clubul Sportiv Universitatea Cluj îi răspundea tovarăşului doctor Ivansuc Zoltan că nu-i poate da dezlegare pentru transfer, decât dacă gruparea doritoare trimite o depeşă oficială! Rândurile-s din vara lui 1966, iar ceea ce fusese doar o legendă vreme de aproape cinci decenii prindea iz de realitate: „Zoli” Ivansuc trebuia să devină primul jucător român din istorie care semna cu… Real Madrid, trupă ce, în acel moment, deţinea, deja, şase Cupe ale Campionilor Europeni!

Zoli n-a fost om. N-a fost nici zeu. A stat pe palier cu Hercule, Perseu, Ahile ori Tezeu, adică eroi zămisliţi de o muritoare cu un olimpian. Când a fost scufundat în Styx, Bachus, pişicher, se afla prin zonă. A fost un fotbalist imens, o minte luminată, un iubitor de „Radeberger”, un medic cu patalama, un iubitor de Nichita, o inimă iubită de suporteri, de poeţi, de toţi muritorii.

Pornise la drum în viaţă la Reşiţa, în ‘38, an în care Ripensia cucerea, pentru a patra oară, titlul. Tatăl lui, un rutean din zona Vişeului, mersese la Primărie. Acolo a primit, de fapt, primul botez, cel de dinainte de cristelniţă: seniorul era Ivasiuc, în certificat apare Ivasuc, dar va fi cunoscut ca Ivansuc. La fix 14 ani alinta mingea la Electromotor Timişoara. La liceu, l-au luat la Metalul Reşiţa, centru înaintaş. Un an, aşa, de rumenire. Nea Petrică Steinbach, pasager pe „Conte Verde” în 1930, când România mersese la primul Mondial din istorie, cel din Uruguay, a auzit de un puşti talentat. Era antrenor la lotul de juniori. L-a chemat la Bucureşti. În cantonament, Teofil Mureşan, Petru Emil ori Bucur i-au făcut capul calendar cu ce atmosferă este la Cluj: atât pe teren, cât şi în afara lui! Imensul „Pişti” Kovacs era antrenor pe Dealul Feleacului, aşa că actele s-au făcut repede şi 1958 l-a prins pe Zoli la noua echipă. Pentru care avea să evolueze zece ani, în 185 de partide, cu 41 de goluri marcate.

Juca seniorial. „Mistreţii se aruncă asupra mea!”
Romulus Rusan, scriitorul, spunea că nu puteai şti, niciodată, ce va face Ivansuc cu mingea. „Avea un stil sofisticat, seniorial aş spune. Din fiecare fază care ajungea la el, creiona cu totul altceva decât te aşteptai. Dribla imprevizibil, stagna sau ţâşnea”. Nu halea fundaşii duri. „Când văd mistreţii care se aruncă asupra mea şi mă urmăresc pe tot terenul, mă ia, aşa, cu tristeţe. Vio, ăştia execută un ordin, mă, nu iubesc arta, fenta şi driblingul”, i se plângea dramaturgului Viorel Cacoveanu. La un meci cu Jiul, Stocker, enervat că Zoli îi strecurase „cumătra” printre picioare, l-a suit pe garduri. Ivansuc s-a oprit, a stăpânit mingea şi-a trimis-o spre minerul furios: „Poftiţi, domnule!”.

Tribunele-l iubeau rău de tot. Nu şi antrenorii duri. Între Dinamo şi „Poli” Iaşi, Constantin Taşcă a trecut, niţeluş, şi pe la echipa naţională. L-a strigat pe Zoli. Dar „Micul Napoleon” era prea dur pentru o fire de artist. La un antrenament, pe o căldură infernală, nea Titi i-a spus cum să execute o lovitură liberă de la 25 de metri, lateral. Cum să o lovească, cum să centreze cu efect. „Nea Titi, poţi să-mi zici ce vrei matale, unde să fug, unde să stau, dar nu-mi arăta, bre, cum să dau cu piciorul în minge. Nici eu nu ştiu cum fac, dar ea se duce unde vreau eu!”. Cel poreclit „Piticul” nu halea dintr-astea, umilinţe cu spectatori, aşa că a plecat rapid de la naţională, dar l-a notat pe Zoltan în caieţelul său.

În 65, Sţiinţa Cluj a prins finala Cupei României. Ultimul act, 11 iulie 1965, pe „Republicii”, cu Dinamo Piteşti, cu Ţârcovnicu şi Gicu Dobrin pe gazon şi marele Virgil Mărdărescu pe bancă. Sepsi, antrenorul „Şepcilor”, intră-n vestiar: „Zoli, azi joci cu 8. Nicule, tu iei 7-le lui. Extremă dreaptă. Nicolae Szabo, în centrul liniei de atac. Adame, pe stânga. Îi bulversăm!”. I-au bulversat. S-a terminat 2-1. Ivansuc a marcat în 55. Singurul trofeu din istoria clubului.

„Jucătorul cu numărul 7 / Duşmanul vacii cu lapte!”
S-a apucat de coniac, a continuat cu vermutul, a vrut să lege prietenie cu votca. N-a ieşit nimic. Era extrem de rezistent. Istoricul Gheorghe Bodea susţine că nu l-a văzut niciodată „frânt”. Se ducea pe jos, de fiecare dată, în Gheorghieni, indiferent cât de mult „jucase”. Apoi, în cale i-a ieşit berea germană „Radeberger”. Dragoste la prima vedere. Bea artistocrat, vorba lui Cornel Dinu. Asemenea unui husar honved, ţinea capul drept, braţul şi antebraţul formau un unghi de 90 de grade, paharul pleca, lin, spre buze… Vorbeşte Robert Cosmoc: „Unicul fotbalist din toată cariera mea care bea de duminică până joi, vineri şi sâmbătă se antrena, iar duminică era, din nou, în formă!”. Ieşise şi o rimă. „Jucătorul cu numărul 7 / Duşmanul vacii cu lapte!”. Când făcea naveta la Câmpia Turzii, parca la localul din gară. Aici, maestru de ceremonii era nea Munteanu, cel care oprea, mereu, câteva sticle de „Radeberger” din rezerva tov-ului Oniga, prim-secretarul de la judeţeană.

Dar istoria-i nărăvaşă.

Nea Titi Teaşcă vine la Cluj. Are, cu el, caietul cu proscrişi. Într-o seară, Zoli merge spre cantonamentul de pe strada Horia. Maşina e lovită de un troleibuz, vis-à-vis de Regionala CFR. Nu-i grav, dar acte, Miliţie, tot dichisul. Ivansuc întârzie, „Micul Napoleon” dă stingerea şi-şi aşteaptă prada pe-ntuneric. Zoli nu mai are zile la echipă. El, cel cu 22-24 de meciuri pe sezon, prinde, în 1967 – 1968, doar opt jocuri. Simte că totul e terminat. Aurel Nana, faimosul chirurg, profesor universitar şi preşedinte al clubului, zice să încerce la Teaşcă. „Aici eu sunt profesor, dumneavoastră, felcer”, îi răspunde „Piticul” din buza vestiarului. E gonit la Industria Sârmei Câmpia Turzii. Loveşte mingea doar în două meciuri, apoi îi adună pe oameni. „Voi n-aveţi nicio vină, sunteţi superbăieţi, dar n-am ce căuta aici!”, le zice. Se retrage la 30 de ani. Nişte tovarăşi de la Baia Mare vin cu o ofertă. „E păcat, apartament frumos, aer curat, construim o echipă!” Le mulţumeşte şi lor, decizia e luată! Adio fotbal!

„M-a cucerit invitându-mă să comentăm o carte, să vedem un film!”
‘68 e anul despărţirii de Cluj. 68 e anul divorţului de echipa vieţii sale. 68 e anul în care-şi descoperă cealaltă mare dragoste. Pe Sanda.

Fata-i portar de handbal, la Ştiinţa Cluj. ÎI pică cu tronc la cantină, în „Haşdeu”. Ea-l remarcă, pentru că-i un tip drăguţ. Atacă fin. Poate pot comenta o carte, poate pot viziona un film… Nunta dintre Ruxandra-Călina Tănăsoiu şi Zoltan Ivansuc e fixată pe 10 aprilie, chiar de ziua miresei. Stau şapte ani împreună. Apare Barbara, fata lor. „Poate n-am avut destulă răbdare, poate m-am grăbit. L-am iubit mult. Enorm. Nu poţi face asta de două ori în viaţă”, avea să spună, peste ani, Sanda.

Zoli e, din 1966, absolvent al Facultăţii de Medicină din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie Cluj, cu media 7,75. Noaptea învăţa, ziua mergea la antrenament. Nu a luat niciun examen forţând că este fotbalist. „Uneori, rata, intenţionat, meciurile internaţionale, pentru că avea un examen greu”, îşi aminteşte fosta sa soţie.

La Săvădisla, localitate ce apare pe faimoasa Hartă Iosefină a Transilvaniei de la 1769 – 1773, e un sanatoriu TBC. Acolo lucrează, un an, fostul mare fotbalist. Apoi, e doctor internist la Spitalul din Câmpia Turzii. Lumea-l ştie, îl întreabă de ce nu mai joacă? „Joc, dar aici, în curte”, le răspunde tuturor. Aşa e. Un doctor nebun, în halat, face două porţi din patru cărămizi şi aleargă alături de pacienţi! Imaginea e colosală.

Apoi, Zoli e uitat de lumea fotbalului. Leagă prietenii cu scriitorii, merge la mese cu ei. E poreclit „Hamletul gazonului verde”, dar nu ironic. Stă printre poeţi, tace şi ascultă. Are o bibliotecă mare, plină cu cărţi. Le împrumută tututor. „E fotbalistul care acum îţi aşeza mingea, pe creştet cu mâna parcă, din centrare, ca tu să poţi marca, apoi ţi-l împrumuta pe Nichita, din colecţia sa personală”, zice Negoiţă Irimie, unul dintre amicii din lumea literară.

Aşa l-au şi găsit. Pe 27 ianuarie 1982. Un copil iubitor de literatură venise să-i ceară o carte, acolo, în apartamentul de pe „Alverna”. A bătut la uşă. În zadar. A alertat Miliţia. L-au descoperit doar în chiloţi. Apa curgea. Se pregătea să facă un duş. Stop cardiac! Plecase de ceva vreme…

U Cluj se întorcea dintr-un turneu din Cehoslovacia. Frig de crăpau pietrele. Autocarul trage la „Hotelul Sport”. Băieţii-s aşteptaţi de un surdo-mut, un copil de trupă bun la toate. „A m-mu-r-rit Z-z-o-l-i!”, lipeşte el trei cuvinte!

E dus la Cimitirul Central. 44 de ani. Două crizanteme galbene odihnesc, mereu, în cupele de ciment ce străjuiesc mormântul. „Să-şi amintească de cele două blonde pe care le-a iubit. De soţie şi de Babi”, spune, printre lacrimi, Sanda…

CV Zoltan „Zoli” Ivansuc
– data nașterii: 12 august 1938, Reşiţa
– data decesului: 27 ianuarie 1982, Cluj
– a jucat la Electromotor Timişoara (1952 – 1957), Metalul Reşiţa (1957 – 1958), Ştiinţa/Universitatea Cluj (1958 – 1968), Industria Sârmei Câmpia Turzii (1968 – 1969)
– câştigător al Cupei României în 1965
– 185 de meciuri, 41 de goluri în prima ligă
– trei meciuri la echipa naţională: 1962 (cu Maroc, Spania şi RDG)

Coleg cu Gento, Juanito, Amancio sau Sanchis
În toamna lui 1965, U Cluj joacă în Cupa Cupelor. În primul tur, trece de 1. Wiener Neustadter SK, apoi dă piept cu Atletico Madrid la care evoluează, printre alţii, Ufarte sau Luis Aragones. 0-2 şi 0-4. În capitala iberică Zoltan este „vizitat” de Alexandru „Sandu” Wogl, un impresar originar din Bistriţa. Conform lui Remus Câmpeanu, care a participat la „acţiune” ca spectator, alături de Traian Georgescu, Wogl i-a spus lui Ivansuc că Real Madrid are nevoie de serviciile sale, că îl doreşte şi că-i oferă o sumă consistentă de bani.

Replica lui Zoltan a fost una epocală: „Domnule, sunt student la Medicină, vreau să termin facultatea!”. Ani de zile – deşi cei doi fotbalişti au confirmat discuţia – s-a spus că totul este o exagerare, că nimeni nu putea refuza Real Madrid (deşi Gicu Dobin avea să o facă şi el!). Apoi, suporterul clujean a descoperit, în 2018, actul semnat şi parafat prin care U confirma că Zoltan le-a vorbit conducătorilor clujeni despre un posibil transfer, iar aceştia i-au cerut o adresă oficială de la cel mai galonat club din istorie, cel care, fix atunci, cucerise cea de-a şasea Cupă a Campionilor Europeni. Dacă transferul s-ar fi făcut, Zoli ar fi fost coleg cu „monumente” precum Grosso, Pirri, Sanchis, „Paco” Gento, Juanito ori Amancio.

A refuzat Steaua, ultimul adversar
În 1963, Steaua e antrenată de Ştefan Onisie, cel care va ajunge şi pe banca tehnică a celor de la U Cluj. Ivansuc este dorit la Bucureşti. Dar Zoltan nu vrea, fuge, efectiv, de emisarii trimişi. Presiunea-i mare. Atunci intervine Constantin Daicoviciu, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” şi vicepreşedinte al Consiliului de Stat, şi Ivansuc rămâne la Cluj. Ca o curiozitate, ultimul său meci pe prima scenă, un 0-2, va fi contra Stelei, 12 noiembrie 1968.

* Surse: numaiu.ro, Ziua de Cluj

Comentarii (39)Adaugă comentariu

viorel (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 9:50

Buna ziua Felicitatri Catalin Oprisan pentru acest articol.

luk (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 9:50

Frumos articol. Pacat ca in rest e plin doar de cancanuri cu jiji.

just_observing (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 9:53

bravo dom'le. rar, dar de calitate, asta i ironia, mai apare cate un articol care ar trebui sa fie busola unui ziar/ site care si sa si ia cat de cat in mod responsabil responsabiliatea de formator. dar e mai tentanta aia de formator de alienari (de regula fecesebiste) sau coruptivo-securistice

Adrian (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 10:32

Multumim! Povestirile tale n-au nevoie de comentarii si polemica.

radu (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 10:43

Camarade iar ai facut-o. M-a impresionat, sunt cu lacrimi in ochi ca la multe din articolele tale. O rugaminte desi stiu ca e material prost : mai invata-i meserie si pe colegii din redactie. Sa auzim numai de bine .

Nic (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 11:07

Foarte frumos! Felicitari!

dani (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 11:55

Cu regret, dar n-am putut citi articolul:prea mult SESE! Mutilatzi limba romana.

Marius (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 11:59

Am crezut ca doar eu am lacrimi in ochi...mai sunt si altii!Felicitari!

Istvan tibor Toth (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 12:08

Fenomenal absolut fenomenal am prins ceva din feelingul acelei perioade cu un Robert Cosmoc la Oradea unde lumea murea dupa FC Bihor unde Pisti Kovacs venea la 3-4 luni sa.si vada varul pe Kopec dupa perioada imediat urmatoare de la Ajax ,unde venea Schalke si Eintract Frankfurt sa joace meciuri amicale in 76 si nocturna oferita de nemti e luata cu japca si dusa la Bucuresti pe Republicii sau pe Ghencea.Felicitari...P,S, mai sunt povesti de acest gen astept continuarea

TARABOSSTES (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 12:09

Dupa incidentul cu acel accident, Titi Teasca i-a dat lui Zoli bani cu imprumutul pentru reparatii! Da, frumos scris, felicitari!

Bibi (198 comentarii)  •  27 iulie 2018, 12:11

Catalin, multumesc !

Silviu (9 comentarii)  •  27 iulie 2018, 12:21

Multumesc pentru aceste amintiri !

Octavian Stăncioiu (4 comentarii)  •  27 iulie 2018, 13:22

Bravo, păcat că scrieți cam rar.

Dan (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 15:11

doar lacrimi...

pepeman (4 comentarii)  •  27 iulie 2018, 15:23

Maestre, păcat de articol, o regulă elementară spune că trebuie să știm cine sunt oamenii ăia din poză și care e ocazia. Ne poți ajuta, dacă tehnoredactorul n-a făcut-o?

Bibicul (4 comentarii)  •  27 iulie 2018, 18:18

Între Dinamo şi „Poli” Iaşi, Constantin Taşcă a trecut, niţeluş, şi pe la echipa naţională. L-a strigat pe Zoli. Constantin Taşcă?

dragosblue (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 19:02

Felicitari pentru articol, Catalin! Auzisem de Zoli Ivansuc numai din povestile tatalui, caci eu am inceput sa merg la stadion, la Craiova, din '70. Mi-a spus si descris de multe ori ce facea Zoli cu mingea si ca a fost un SUPER-FOTBALIST. Pacat pentru el ca a avut ghinionul sa dea de Pitic, pacat si pentru unii ca mine ca n-au avut sansa sa-l vada jucind. Dar, cel mai pacat, ca s-a stins asa de tînar. O floare si o lacrima si din partes mea la mormîntul dumneavoastra, Zoli.

Ardeleanu’ (2 comentarii)  •  27 iulie 2018, 19:03

Excelent! Mulțumim pentru aceste povestiri minunate, Cătălin!

Vlad (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 19:53

Felicitari Oprisan.....articol exceptional !! Ivansuc a fost un fotbalist imens, un baiat inteligent si un caracter frumos !! Pacat ca alcoolul si-a pus amprenta pe cariera acestui mare talent !!

vale (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 20:00

bravo si la mai multe....inceta-ti cu beehali asta

Rachita Nicolae (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 20:01

Pacat ca l-am prins pe Zoli la o varsta frageda;in primavara lui `68 am fost la un trial,iar mai apoi am fost legitimat la"U",cu gandul nedisimulat sa-l vad pe Zoli ;m-am"indragostit"de fentele si centrarile lui,fiind mai mereu folosit"copil de mingi"la meciurile de acasa;era fenomenal;era imprevizibil;nu am mai vazut,o extrema dreapta,jucator roman,de talia lui;era idolul vestiarului nostru;mai apoi a rasarit si Misu Adam;ce vremuri!;bravo acestui"caricaturist"al cuvintelor,Catalin Oprisan;un fin ironic si in acelasi timp un personaj care stie sa patrunda in esenta lucrurilor,sa dezvolte esentialul si sa emotioneze atunci cand trebuie!

ghitza pistolarul (5 comentarii)  •  27 iulie 2018, 21:51

Felicitari, desi atat de tanar, atat de bun! Ca un vin uitat intr-o camisa negra...Ce sa spun? povestea asta v-a iesit din prima, cum ar spune Ivansuc si alti zei din Romania adormita. Azi astia de se dau vedete nu stiu sa lege doua cuvinte, dar stiu sa impuste doua batrane! O tempora, Maestre...

octavian (2 comentarii)  •  27 iulie 2018, 21:51

Ca talent Ivansuc poate fi alaturat celor mai dotati fotbalisti rominiIn Cluj este o legenda. Nu-mi amintesc sa fi locuit in Gheorgheni, ci pe o str. ce dadea la stadion, intr-o camera cu geamul mereu deschis.

ghitza pistolarul (5 comentarii)  •  27 iulie 2018, 22:02

Istoria dvs de azi se vrea a fi povestea unui om..INTELECTUAL, care s-a SFARSIT in Romania cenusie, Ati punctat bine cu Titi TeascaIvansuc exact ca acel cocnaq la care faceti referire! Nichita, Dobrin..si Ivansuc...si aceeasi PATIMA... ”beutura”

pop ion (3 comentarii)  •  27 iulie 2018, 22:35

octaviane, ***. Nu te baga unde nu stii, ca este pacat sa citeasca lumea tampeniile tale

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

gigi ana (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 23:03

Perfect de acord ,Catalin .Zoli a fost un fotbalist genial , pe care l-am urmarit de multe ori ( inclusiv in finala aceea cu Dinamo Pitesti )si un mare boem . Dar ai "uitat " un singur amanunt : in ultimul timp il gaseau colegii dimineata dormind pe tarabele din piata centrala din Cluj . Daca nu am dreptate ,te rog sa ma contrazici .

Lestie (1 comentarii)  •  27 iulie 2018, 23:18

Eram student la Cluj pe vremea lui Ivansuc. Zoli a fost, intr-adevar, un mare jucator, dar pe atunci fotbalul nu avea incrancenarea de acum. Desi curtat cu insistenta, resiteanul nu s-a dus nici la Madrid, nici la Steaua, pentru ca le avea cu paharul. De-aia s-a si curatat atat de repede.

Mihai (1 comentarii)  •  28 iulie 2018, 0:15

Mai Cătălin, tu ești croit să faci oamenii să lăcrimeze cu zâmbetul pe buze...

NeduMeritu (1 comentarii)  •  28 iulie 2018, 2:54

...Zoli Ivansuc a fost miracolul și magia lui "U" Cluj pentru un deceniu ...sute și sute de clujeni mergeau la antrenamentele lui "U" , numai să poată îl admira...eram copil , stăteam pe Arany Janos , în mijlocul Parcului Orășenesc, foarte aproape de Stadion și mai aproape de strada V. Alecsandri unde Zoli Ivansuc avea o vreme apartamentul lui de burlac ...clujeanul de rând nu putea avea o satisfacție mai mare decît să vadă vreo echipa barosană din București (CCA , Dinamo , Rapid ori Progresul) sub umilința fentelor și sprinturilor lui Zoli ...nu mai știu anul ...eram copil de mingi la poarta Rapidului (în poarta Rapidului , Todor, un faimos portar , fost și la "Știința Cluj" , se zice mare "pilangiu" ...dar categoric formidabil talent)...Remus Cîmpeanu pe aripa stânga , scoate o centrare înalta , Petru Emil și Octavian Popescu reușesc să deranjeze fizic masivii fundași ai Rapidului Dan Coe și Motroc ...pe dreapta Ivansuc vine în super-viteză , scăpând de Macri ori Greavu ...și prinde un voleu imens în "vinclul" porții lui Todor ...cred că nici Anfield-ul lui Liverpool nu putea emite un asemenea urlet colectiv de asemenea anvergură ...îmi amintesc că Todor a rămas pe gazon o bună vreme ...au trecut o groază de ani dar încă am imaginea golului lui Zoli ...

octavian (2 comentarii)  •  28 iulie 2018, 7:39

Cu stima d-le pop ion ce am dezinformat?

Marius (1 comentarii)  •  28 iulie 2018, 8:03

Chapeau! Nici nu ma asteptam la mai putin.

Morris NZ (1 comentarii)  •  28 iulie 2018, 8:14

L-am prins pe Zoli la Cluj. Jucattor fantastic, dar capricios. Cand nu era bagat in ehipa de la inceputul meciului, spectatorii atata ii strigau numele pana antrenorul il baga in teren. Era capabil sa nu faca nimib 80 de minute ca apoi sa straluceasca ultimele 10 minute. Numai la Jair am ami vazut asa treceri de fundasi ca la Zoli. Prin an ii 80, un ziarist clujean l-a intrebat ce-ar fi fost daca Ivansuc nu ar fi baut... iar Zoi i-a raspuns "nu ar mai fi fost Ivansuc"!!! Genial jucator. Mergeam la meciuri doar ca sa-l vad pe el>

independentu (30 comentarii)  •  28 iulie 2018, 9:58

in sfarsit un articol de aici strange comentarii la fel cat unul cu gigi meme borcea. super articol. de colectie.

stelu blues an (7 comentarii)  •  28 iulie 2018, 23:05

de as purta palarie,as apleca o.cum nu,ma inclin....

Cornel (2 comentarii)  •  28 iulie 2018, 23:28

Felicitari, domnule Catalin! Superb articol si buna penita de scris. Poate-l molipsiti si pe celalalt Catalin, redactorul - sef. Sau ii luati locul si-l trimiteti sa faca politica la un ziar de nspecialitate, nu la unul de sport.

Benea Alexandru (1 comentarii)  •  30 iulie 2018, 12:15

Sunt un fan U de pe timpul lui dr. Luca(la inceputul anilor 50)dar jucatorul pe care l-am admirat cel mai mult a fost Zoli Ivansuc.Perioada sa cea mai fasta a fost cand juca alaturi de Viorel Mateianu,un alt imens talent,Petru Emil si Octavian Po,poate ca pescu.Mi-a ramas in memorie un meci cu o echipa din Brazilia(Bahia)incare Zoli si-a aratat inalta sa clasa,stimulat si de concurenta unor adevarati artisti din echipa adversa.Rezultatul nici nu mai conteaza ci numai bucuria de a vedea la lucru un asemenea talent.Am suferit la disparitia sa ,ca la piererea unui prieten drag.Fara el poate ca am fi fost putin mai saraci.

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord