Rîsul. Plînsul

UPDATE Cătălin Tolontan îşi exprimă dezacordul faţă de textul meu invocînd că s-ar deduce (şi) din el că „problema Europei este valul perturbator musulman”. Mărturisesc că m-am recitit de cîteva ori pentru a descoperi această deducţie. Faptul că n-am găsit-o nu […]

vineri, 9 ianuarie 2015, 6:53

UPDATE Cătălin Tolontan îşi exprimă dezacordul faţă de textul meu invocînd că s-ar deduce (şi) din el că „problema Europei este valul perturbator musulman”. Mărturisesc că m-am recitit de cîteva ori pentru a descoperi această deducţie. Faptul că n-am găsit-o nu înseamnă că ea n-o fi existînd şi n-am nici un drept în a-i opri pe alţii de a citi sau a subciti aşa cum doresc acele rînduri.

Pot doar să înşir intenţiile mele, acelea de a spune că rîsul este arma celor care nu au alte arme şi că poate fi mai puternică decît ele, că în caricatură, ca în orice gen al satirei, există o convenţie care nu trebuie îngrădită şi că nici un extremism nu va fi înduioşat dacă vom pune batista pe ţambal. Că libertatea nu poate fi negociată. Şi că „Charlie Hebdo” e doar o picătură în marea de publicaţii serioase şi responsabile care tratează echilibrat problemele sensibile ale comunităţii.

În rest, putem fi în acord sau dezacord cu orice, cu condiţia să ne întîlnim în acelaşi loc al dezbaterii.

——————————————————————————————————————————————-

Rîsul e cel mai puternic agent al democraţiei. Regele sau proletarul, prostul sau deşteptul sînt nivelaţi toţi, omeneşte, prin rîs. În orele acestea cele mai multe desene schiţează dezechilibrul dintre un creion şi o mitralieră. Rîsul nu e o armă, ni se transmite. Ba este! Este o armă teribilă, înfricoşătoare, terminatoare. Nu există ofensă mai mare pentru un om decolat din propria-i condiţie primordială – aceea de a fi om – decît hohotele celor dimprejur. Şi nu există leac definitiv împotriva acestei ultime tranşee în care umanitatea se refugiază, iar noi, care n-am avut alte arme contra lui Ceauşescu, o ştim cel mai bine. Caricatura, bancul sînt cele mai explozive gloanţe împotriva solemnităţii de moarte a oricărei structuri care lasă pe dinafară viaţa simplă, absurdă cîteodată, fără sens sau scop, plină de micisme, dar singura care contează cu adevărat, viaţa persoanei anonime. A feţei din mulţime care altfel poate fi oricînd strivită de o uriaşă talpă economică, instituţională, religioasă, corect politică. Şi dintr-o dată faţa aceea se apucă să rîdă. Un rîs contagios, enorm, ca o rafală care seceră iluziile abil construite ale lumii noastre pline de perdele. O mare de oameni care rîde e ca o bombă atomică.

În aceste ore ni se spune că Charlie Hebdo a mers prea departe. Chestia aceea veche, că libertatea mea se opreşte acolo unde începe libertatea celuilalt. Dar cine ştie unde se opreşte libertatea celuilalt? Şi dacă a celuilalt tot înaintează, înseamnă că a mea trebuie să tot dea înapoi? Şi-apoi, între miile de publicaţii occidentale, cîteva doar au ales să se exprime fără să tot psihanalizeze sensibilităţile unora şi altora. O minoritate absolută a libertăţii absolute. Astăzi acesteia i se transmite blînd, cu o delicateţe cerută de corpurile ciuruite, că ar fi bine să o lase mai moale. Da, şi mie mi se pare că a „cere” atentate aşa cum poate fi interpretată ultima caricatură a lui Charb arată a provocare a sorţii. Sînt lucruri pe care puţini dintre noi le-ar face. Dar asta e treaba noastră. Treaba lor era să întindă la maximum foile fragile ale Constituţiei ca să demonstreze că rezistă. Sau că dacă se rup sub focuri de Kalaşnikov, ele nu vor fi rupte în mintea şi în inimile noastre, pentru că n-au venit din cer, ci de la noi.

Probabil că acesta poate fi, între o mie de pierderi, unul dintre cîştigurile celor care apasă pe trăgaci: crearea reflexului de a mîngîia acel deget în speranţa că el se va destinde. Ştim bine că nu va fi aşa. Ştim că oricînd, ca în orice şantaj, niciodată nu va îndeajuns. Dar nu ne putem împiedica să credem că nu vor merge pînă la capăt, că vor avea o urmă de raţiune, cum a crezut acel poliţist culcat la pămînt care ridică mîinile în gestul disperat al predării înainte de a primi glonţul în cap. Nu se iau prizonieri. Iar problema cu libertatea e că nu acceptă atenuări. Ori e, ori nu e! Rîsul e liber, pînă la capăt. Sau nu mai e şi ne rămîne plînsul.

Citește și: Cătălin Tolontan » ”Ei” sîntem ”noi” Click AICI pentru editorial!

Cristian Geambaşu » Care insolenţă? Click AICI pentru editorial!

Alin Buzărin » Franţa paradisului fiscal opac şi limpede Click AICI pentru editorial!

Comentarii (18)Adaugă comentariu

Arsnl (3 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 12:19

Wow. In sfarsit un articol gandit, logic si care intelege esentialul problemei. Unul din patru, 2.5, asta nici macar nu e nota de trecere. Un articot explica ca toleranta inseamna ca cred eu ca inseamna. Altul scrie „son amis” iar al treilea vorbeste despre fotbalul francez din 1998 ca si cum ar avea vreo relevanta in ziua de azi, considera ca Nasri inca joaca la nationala (ca sa nu mai zic ca-l mentioneaza pe Le Pen-sotul, cine e? Nu stim).

Dar articolul asta, oui, trois fois oui. Nu este vorba de a creea o societate plina de diviziuni, ci pur si simplu de a creea o societate diversa. Atat timp cat parerea ta e legala, poti si ai dreptul sa o exprimi. Nu ma trezesc in fiecare zi sa desenez pe Mahomed sau pe Iisus, dar in ziua cand o sa am chef sa o fac, nici nu vreau sa-mi iau un glont din cauza unei opinii.

CH sunt un garde-fou al democratiei. In momentul cand parerile extreme (dar LEGALE) nu se pot exprima, democratia sufera. Daca cineva bombardeaza vecinul meu la dreapta, si vecinul meu la stanga, e rezonabil sa cred ca si eu voi fi bombardat.

max (3 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 14:11

Ce-mi mai plac sofismele astea cu „libertatea de expresie” care ba e absoluta si neingradita, ba se termina unde incepe libertatea celuilalt, depinde cum ne convine la un moment dat.
Exista un singur lucru care garanteaza si ingradeste libertatea de expresie, in acelasi timp. Si acela este bunul simt.

Arsnl (3 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 15:18

@max libertate de expresie absoluta nu exista, nici macar in SUA. Daca inciti la violenta sau la ura poti fi trimis in puscarie. E simplu si logic. Ce ai facut ei nu este incitare la ura. Religia este o parere, o alegere. Justificata sau nu. Deci poate fi criticata. Pe bune, ce-i asa de greu de inteles?

Bunul simt? Pentru mine nu e de bun simt sa consideri ca alegerile personale sa nu fie criticate. Iaca na, avem doua definitii ale bunului simt. Cine ar fi crezut ca am putea ajunge in aceasta situatie? Stii ce e unic totusi? Litera legii.

Octavian Stăncioiu (6 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 15:46

“Charlie Hebdo e doar o picătură în marea de publicaţii serioase şi responsabile care tratează echilibrat problemele sensibile ale comunităţii”.

“Charlie Hebdo”, publicaţie serioasă şi responsabilă? Hai să fim serioși! Nu, sunt (au fost, Dumnezeu să-i ierte) doar niște circari ieftini!

emil (1 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 18:20

cat se poate de simplu—spuneti bancuri pe seama parintilor vostri,faceti caricaturi si aratati-ne cum arata parintii vostri daca ei va permit…eu unul niciodata nu v-as permite sa-mi jigniti religia ,parintii…NICIODATA

viola (1 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 19:00

ma gândesc sa se puna in scoli si facultati,la edituri si-n camera copilului caricaturile,sa va saturati de laude aduse acestor derbedei..nu trebuia sa moara,trebuia sa fie umiliti..pe limba lor..cred ca n-au fost pusi la punct pt ca uneori ti-e sila sa le stai prin preajma!ca sa postez comentariul imi impuneti reguli..de ce ,daca sustineti libertatea de exprimare..

florin.b (3 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 20:48

Am vazut multe filme despre civilizatia musulmana, despre acei oameni ai desertului , care au stiu sa lupte cand a fost cazul si au stiut sa respecte la fel de des chiar si pe dusmani. Ani de-a randul arabii au fost folositi, de colonealistii , de britanici, de francezi, de rusi..Ani de-a randul li s-a zis ca daca mor pentru europeni vor avea dreptul la o tara..Arabii au murit pentru europeni , in toate razboailele , dar tara greu si-au construit-o , iar libertatea au castigat-o tot asa, cu mult sange. Acum niste clerici islamisti, niste nemernici, si nu ma feresc de cuvinte, au decis sa-i foloseasca iar pe ei , pe urmasii lui Mohamed . Li s-a insuflat ideea ca Occidentul ii uraste, ca are ceva cu religa, cu Profetul..Ca trebuie sa ucida cat mai multi oameni, de obicei nevinovati , pentru a-si castiga, nu o tara, ci nemurirea..Dar clericii, cei care indeamna la razboi, nu lupta niciodata in razboi, doar il comanda si apoi profita, devin cunoscuti, au palate, bani, ca totul e materie, mai mult verde decat cenusie..Astfel musulmanii, arabii au devenit filmul horror al acestor ani, vinovati de tot si pentru tot, iar lumea asta a Europei uita ca in urma cu nici 70 de ani tot ea , Europa a trecut printr-un razboi plecat din ura nazistilor pentru evrei..Cine uita istoria risca sa o repete..Da , avem dreptul sa radem, e necesar, dar trebuie sa-i invatam si pe ei, pe copii rataciti ai islamului ca rasul nu ucide, si daca o face, e o moarte placuta..

florin.b (3 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 21:24

Si inca ceva, ca o completare a ce-am zis mai sus..Cei 13 de la Charlie au murit pentru ca n-au vrut sa cedeze, indiferent daca au exagerat sau nu, pana la urma totul e o exagerare in lumea asta..Ei insa au murit pentru ca n-au vrut sa taca. In Romania primul lucru pe care autoritatile au decis sa-l faca e sa incerce monitorizarea cartelelor telefonice si a mail-urilor..Asa dar , puterea , cei care conduc , nu dau doi bani pe cei care au murit pentru un principiu, acela de a nu te teme, de a nu tacea si prima masura a autoritatilor e sa mai interzica niste drepturi..

Grid (3 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 21:34

Să ne gândim totuși, pe bune, la ce islamizare s-a ajuns pe tăcute în Europa și deci la ce deducție logică te trimite teoria mulțimilor. Cea mai intolerantă religie este pe cale să devină stindardul acestor ucigași fanatici religioși stârniți de talibani, mujahedini, jihadiști sau de frații musulmani. Despre barbarismul ”valorilor” musulmane devenite insule în civilizația europeană, istoria ne-a dat atâtea dovezi: urmările bătăliilor de la Kosovo din secolele al XIV-lea și al XV-lea, iar, în epoca modernă, evenimentele din secolul trecut, la ceea ce s-a ajuns în Federația Rusă, în Albania sau în fosta Iugoslavie. Are cineva certitudinea că în mulțimea de zeci de milioane de musulmani răspândiți în toată Europa nu se va multiplica această ură împotriva ”păgânilor”, așa cum numesc ei pe toți care nu doresc să le împărtășească credința?

max (3 comentarii) • 9 ianuarie 2015, 21:53

@Arsnl, daca scoti un pic capul din nisip iti dai seama ca nimic nu e „simplu si logic”. „Religia este o parere” – e tot o parere. Cu ce drept dictezi tu ce rol ar trebui sa ocupe religia in ierarhia valorilor altor oameni?

Nicu (1 comentarii) • 10 ianuarie 2015, 1:01

”Şi dacă a celuilalt tot înaintează, înseamnă că a mea(Libertatea) trebuie să tot dea înapoi?”Acesta este argumentul care te da de gol ca dumneata acuzi ipotetic pe aproapele de ceea ce chiar dumneata doresti sa faci fara sovaire, insa nu da bine la public ca atitudine, si-atunci formulezi invers. Catalin are dreptate concluzionand finalul.

Arsnl (3 comentarii) • 10 ianuarie 2015, 3:47

@max Bravo. Ai inteles. ” “Religia este o parere” – e *tot* o parere”. Deci si aceasta fiind o parere, si ea poate fi criticata. Toate parerile sunt criticabile.

Exista o constanta totusi. Legea. Si ea stabileste o ierarhie a valorilor in viata oamenilor. In Romania si in Franta nu ai voie sa omori altii pe motive religioase. Viata mea e mai valoroasa decat religia sau parerile tale. Asta-i legea. Nah. Ori o schimbam, ori ne mutam.

catalin aldescu (2 comentarii) • 10 ianuarie 2015, 16:50

Nu ai reusit sa descoperi deductia cu valul perturbator musulman pentru ca scrii enorm de încâlcit ! Nu spun ca nu e interesant sau logic sau documentat ceea ce scrii (personal te plac), ci că este, repet, extrem de încâlcit stilul tau. Daca vrei, esti ca un ţărţar – vestitul datator de zaibăr – atati de multi ciorchini (informatie) pe un bustean, incat orice culegator (cititor) isi bestema zilele ca i-a venit randul la cules (citit). Insa zaibărul este pentru cunoscatori !

Nasul TV » Tolontan | ”Ei” sîntem ”noi” (19 comentarii) • 10 ianuarie 2015, 19:07

[…] colegii mei Cristian Geambașu și Radu Naum (care are o precizare) scriu că jurnaliștii francezi nu pot fi priviți drept “agenți provocatori” sînt 100% de […]

Mihai Papuc (1 comentarii) • 10 ianuarie 2015, 23:08

Vă recomand acest articol despre satiră, în general, un pic de Voltaire și, bineînțeles, situația de zilele acestea: http://paper-bird.net/2015/01/09/why-i-am-not-charlie/

retoric (7 comentarii) • 11 ianuarie 2015, 11:02

„rîsul este arma celor care nu au alte arme”, hai nu, zau! caricaturistii de la CH aveau un razboi personal cu islamismul? Ce-i mina pe ei in lupta? Cine a inceput acel razboi?
Dar dacă acei caricaturisti de la CH apartin unui sistem mai complex, in care si media sint arme? Si daca este adevarat enuntul asta, mai este valabilă afirmatia despre cei „care nu au alte arme”?
Nu pun la indoiala buna credinta a editorialistului, ci faptul ca se lasa purtat de vorbe care nu au acoperire in realitate si ca, implicit, manipulează. Ori CH era o arma in arsenalul celor care au mult mai multe arme decit toti ceilalti, ori purta un razboi fara cauza, din al publicatiei singular punct de vedere.