Pe scurt, de ce nu trebuie sa-l regretam nici o secunda pe Mircea Sandu!
In perioada comunista a Romaniei, fotbalul era in centrul atentiei si avea o buna organizare. Astfel, in acea perioada, s-au nascut probabil cele mai bune generatii de jucatori, performantele din anii ’80 – ’90 obtinute in Europa de Universitatea Craiova, Dinamo si Steaua nefiind […]
In perioada comunista a Romaniei, fotbalul era in centrul atentiei si avea o buna organizare. Astfel, in acea perioada, s-au nascut probabil cele mai bune generatii de jucatori, performantele din anii ’80 – ’90 obtinute in Europa de Universitatea Craiova, Dinamo si Steaua nefiind intimplatoare. In 1990 cind Mircea Sandu a luat friiele fotbalului romanesc, a avut pe mina un sistem bine pus la punct, cu o echipa nationala foarte puternica.
In scurt timp dupa ce Nasu a preluat puterea, a aparut Cooperativa, al carei cap a fost Jean Padureanu. Pentru cei care nu stiu, exista in prima Divizie (LIga) un nucleu de echipe care trucau meciuri si stabileau in afara terenului, de regula, cine retrogradeaza sau ia titlul. Sistemul era bazat pe reciprocitati (bat la mine, bati la tine), astfel incit liniile de clasament erau aproape trase la indigo pe coloanele victorii – infringeri.
Priviti in clasamentele de mai jos liniile echipelor ca Petrolul, Gloria Bistrita, Ceahlaul, Farul, Universitatea Cluj, FC Arges, Inter Sibiu ca sa intelegeti (cei care au trait acele campionate stiu despre ce vorbesc)
Toate aceste mizerii au fost ascunse de Mircea Sandusub pres prin rezultatele echipei nationale (calificarile la turneele finale). N-a construit nimic in acea perioada, iar baza piramidei oricarui fotbal, structura de copii si juniori, incepea usor, usor sa se dezintegreze. Pentru ca in campionate in care mai mult de jumatate din echipe trucau meciuri nu se putea promova tineri!
Dupa 2000, situatia s-a degradat si mai tare, sub aceeasi nepasare a FRF-istilor. Au inceput sa apara arestarile in rindul sefilor CCA, iar fotbalul romanesc a slabit pe zi ce trece in toate domeniile. Dupa aparitia LPF, lui Mircea Sandu i-a ramas pe mina fotbalul mic. Uitati-va acum ce jale este acolo, iar el si echipa lui n-au miscat un deget sa reorganizeze nimic!
Si ar mai fi multe de spus.
De aceea consider ca 5 martie 2014 este momentul ZERO al fotbalului romanesc si ii felicit pe toti cei care aseara l-au votat pe Razvan Burleanu! Era necesara aceasta schimbare!
Ce vreau eu de la noul presedinte acum? Sa constientizeze ca are o mostenire foarte grea si sa se apuce de munca impreuna cu echipa sa, sa nu intre in discutii inutile cu cei din echipa lui Sandu (caci ar fi doar o pierdere de vreme), sa fie echilibrat in declaratii si sa nu se abata sub nici o forma de la programul sau, caci este pentru prima dupa Revolutie cind fotbalului romanesc i s-a propus un program coerent de dezvoltare!
Succes