11 rinduri!

Cu obrajorul in palma stinga, in pijamaluta copilariei, somnul este de doua ori mai dulce in diminetile de duminica.

O mingiiere blajina a parintelui, un nasuc ridicat din plapuma si dus un pic nauc spre baie.

Apa-i rece. Mult prea […]

duminică, 23 februarie 2014, 8:43

Cu obrajorul in palma stinga, in pijamaluta copilariei, somnul este de doua ori mai dulce in diminetile de duminica.

O mingiiere blajina a parintelui, un nasuc ridicat din plapuma si dus un pic nauc spre baie.

Apa-i rece. Mult prea rece.

Prietenii de joaca – beybladersii, gormitii sau gadgeturile – stau cuminti pe unde au apucat de seara.

Pentru ca vine momentul fotbalului!

Si panica mamicilor, „cum, nu maninca nimic dimineata?”, injumatatita da agatarea din mers a sendvisului sau a unei bananute!

De multe ori nici nu bate bine de ora 9 si ei sint pe teren, dupa ce au traversat tot orasul.

Dar nimic nu mai conteaza.

Pentru ca ei IUBESC fotbalul!

Iti este mai mare dragul sa-i privesti, sa le aplauzi reusitele, sa le accepti cu zimbet cald stingaciile.

Pentru ca ei sint micii nostri fotbalisti, dragii nostri copii!

PS. Am scris aceste rinduri dupa ce in aceasta dimineata am asistat la baza Granitul la amicalul dintre FC Danilescu si Juniorul, doua cluburi frumoase din Bucuresti, ai caror copii de 8, 9 si 10 ani au oferit un spectacol superb, chiar daca afara nu erau nici 5 grade! Pentru toti acesti micuti care acum se initiaza in ale fotbalului si pentru toti antrenorii care au rabdare cu ei, care ii invata si le apreciaza progresul, care le vorbesc frumos si se bucura alaturi de ei la reusite, jos palaria din partea mea!

Comentarii (8)Adaugă comentariu

danm (8 comentarii) • 23 februarie 2014, 22:05

și a mea !

beto (2 comentarii) • 24 februarie 2014, 2:00

sa le accepti cu zimbet cald stingaciile? pai atunci sa ne mai miram de ce sunt asa dezastruosi la 20 de ani si chiar peste? stangaciile si erorile trebuie corectate la timpul potrivit, daca le privim cu un zambet cald nu vom face performanta in vecii vecilor si orice intrebari peste ani nu isi vor mai avea rostul

Augustin Roman (437 comentarii) • 24 februarie 2014, 11:19

beto, da, este foarte important sa le zimbesti in timp ce-i inveti!

varianta b) este sa urli la ei ca disperatul „nu vezi, ba, cum fac ailalti?” … „n-ai auzit, ba, ce-am zis eu?!”

acest aspect il surprinde rindul acela … 🙂

gabrield (73 comentarii) • 24 februarie 2014, 12:43

Gusti,
Nu are legatura modul cum le vorbesti cu viitorul in fotbal.
Speculatii exista destule care sa ma contrazica, dar eu iti spun ca exista fotbalisti mari carora nu li s-a vorbit frumos nici o clipa in vremea copilariei, aici discut despre legende, care au apucat sa faca fotbal imediat dupa razboi, atunci nu era metoda „vorbitului frumos” aparuta la noi dupa Revolutie…

Mult mai important este sa existe o selectie, aici ii dau dreptate lui Beto partial, mai bine tai raul de la radacina, decat sa aduni submediocri din dorinta de a avea cantitate (aici antrenorii au un cuvant de spus, sunt oameni si au nevoie de bani, iar salariile sunt mici, dar banii din taxe de la parinti sunt destul de multi).
Un antrenor cu 3-4 grupe de copii de cate 20 primeste si 80 de milioane, daca taxa ar fi doar 100 ron, dar exista cazuri si cu 150 sau 200 ron pe luna.
Acesti antrenori insista sa aiba multi copii, care apuca sa joace cateva minute la un meci oficial.
Nu mai discut, ca desi aduna 80 milioane in fiecare luna, tot parintii platesc echipamentul, deplasarile, turneele, etc.

Cu alte cuvinte, exista copii care joaca la un meci oficial 5-6 minute pe saptamana.

Ce facem in aceasta situatie ?
Sfatuim parintii sa isi indrepte copiii la alte discipline ?
Obligam antrenorii sa faca mai multe echipe ?
Cream mai multe competitii ?

Augustin Roman (437 comentarii) • 24 februarie 2014, 14:15

Ce-mi place cind incepem sa dezbatem cu argumente. Gabi, uite cum vad eu lucrurile.

1. Sint 100% adeptul vorbei bune si al zimbetului in detrimentul urletelor si a altor manifestari violente. Faptul ca un Hagi sau mai stiu eu care si-au luat cind erau mici suturi in fund si fluiere in cap nu cred ca are legatura cu faptul ca au ajuns mari fotbalisti …

2. Tomitza spunea aici http://blogsport.gsp.ro/gustiroman/2014/02/17/un-dialog-foarte-interesant-cu-ioan-toma-tomitza-seful-academiei-stelei/ despre metoda Barcelona. Toti copiii sint primiti sa faca sport, iar virfurile sint premiate prin selectionarea in echipele unde cu adevarat se pune accent pe performanta. Iar pregatirea pentru performanta se face prin antrenamente moderne, atentie data altor detalii (hrana, socializare ..) etc si nu prin castane 😛

3. la fel era la Rayo Vallecano. Din 1000 de copii, 800 isi plateau abonamentul anual, iar 200 faceau parte din grupele de elita carora clubul le asigura totul …

Iar cind ai sute de copii in curte ai cu siguranta si de unde alege. Din acest punct se incepe diferentierea!

Augustin Roman (437 comentarii) • 24 februarie 2014, 14:20

la noi, iti spun cu mina oarecare mihnire, antrenorii la virstele mici deja catalogheaza in buni si prosti copiii si ii trateaza ca atare … adica pe aia care nu au mari abilitati chiar ii fac sa se simta slabi. L-am vazut anul trecut pe unul care are pretenii ca e cel mai tare din parcare, care cind un pusti exersa autul in loc sa-i arate unde greseste urla la el „baaa, tu nu vezi cum fac ceilalti?” … Nu e normal … Daca te-ai apucat de meseria asta atunci inarmeaza-te cu rabdare si invata-i calm, arata-le! Copiii pina in 12 ani invata din exemple!

beto (2 comentarii) • 26 februarie 2014, 1:00

tactul pedagogic, diplomatia, adica cu alte cuvinte ce raspuns ati dat dumneavoastra, este una, modalitatea prin care se face performanta, adica cerintele este altceva. daca zambim si ii lasam mai departe sa greseasca, la revedere!

Augustin Roman (437 comentarii) • 26 februarie 2014, 10:00

pai n-am zis asta. ii poti corecta zimbindu-le, nu transformindu-le greselile in catastrofe! copiii nu inteleg nimic din catastrofe …