De ce au fost doar 14 copii la selectia Stelei – situatia copiilor si juniorilor din fotbalul romanesc!

14!  Pentru fiul meu, Matei, cind era mic, acest numar era cel mai mare din lume. Cind voia sa spuna el ca ceva e mult ii punea un 14 alaturi si gata! Totul capata dimensiuni gigantice :)!

Pentru o selectie […]

14!  Pentru fiul meu, Matei, cind era mic, acest numar era cel mai mare din lume. Cind voia sa spuna el ca ceva e mult ii punea un 14 alaturi si gata! Totul capata dimensiuni gigantice :)!

Pentru o selectie la Steaua insa, 14 este un numar mic. Mic de tot! Doar 14 copii (nascuti 2005, 2004 si 2003) au raspuns prezent invitatiei de a participa la un trial pentru a imbraca tricoul ros-albastru.

„Cind am participat eu, in 1997,  cred ca am fost 600 de copii”, povesteste mirat si Alberto, colegul meu din redactie, care a jucat la juniorii echipei din Ghencea mai bine de 8 ani! Tomitza (Ion Toma) este la rindul sau surprins. A trait vremuri in care statea toata ziua la un astfel de trial pentru a gasi talente. „Toate cluburile au problema asta. Rapid a anuntat o selectie si nu s-a prezentat nici un copil”, marturiseste reporterilor GSP prezenti la actiune.

In toamna, stind de vorba cu Maup Martens si cu cei din stafful juniorilor lui Feyenoord prezenti la DimSoft Junior’s Cup 2013, acestia marturiseau ca la „ziua portilor deschise”, adica selectiile, vin in jurul a 900 de copii! Sita cerne de mai multe ori apoi pina sint alesi cei ce intra in Academia Feyenoord, care in ultimii 4 ani a primit distinctia de cea mai buna scoala de fotbal din Olanda (citeste aici materialul)!

Situatia este dramatica nu? Un brand ca Steaua, in 2014, nu reuseste sa atraga copii din 3 ani de virsta nici cit sa faca o grupa! Este realitatea cruda a bazei piramidei fotbalului romanesc, lasata in paragina de catre toata lumea: cluburi, FRF, LPF, sponsori … Nimeni, absolut nimeni, nu face nimic pentru pentru a orienta copiii catre sport. Tocmai in vremurile in care exista atitea medii toxice in jurul micutilor. De la hrana tip fast-food pina la internet si miile de gadgeturi care le acapareaza atentia.

“Cei mici trebuie educati sa practice si sa indrageasca sportul … Prin sport, copilul isi dezvolta responsabilitatea, disciplina, spiritul competitiv, respectul fata de ceilalti si fata de munca, rabdarea, orientarea pozitiva fata de ceilalti, formindu-si un caracter frumos si echilibrat”,

psiholog Andreea Petrea

As incerca sa trec in revista, pe scurt, citeva puncte sensibile:

1. Bazele de antrenament:

In Spania, un club mic ca Rayo Vallecano a primit de la primaria Madridului in concesiune terenul pe care a construit o superba baza sportiva. Sint 50 de hectare de pamint daruite practic sportului. Caci primaria nu ia bani de la Rayo. Valoarea terenului este evaluata an de an si clubul ofera diverse servicii institutiei (inchiriere terenuri, tabere de sport pentru initiativele primariei etc)

In Bucuresti, inainte de Revolutie, erau peste 50 de baze sportive. Anul trecut, colegul meu de la Gazeta, Razvan Lutac, le-a batut pe toate cu piciorul si le-a gasit in paragina si cu diverse interese obscure in spate! Acum le numeri pe degete pe cele active, iar conditiile de antrenament sint foarte modeste pe majoritatea. Copiii sint nevoiti sa joace pe terenuri sintetice ieftine, pe parchetul unor sali dubioase, ceea ce cu siguranta nu le va prinde bine pe mai tirziu, caci toti acesti factori le afecteaza gleznele, genunchii, coatele etc. (nemaivorbind ca parintii si antrenorii nu au cultura de a le indica ce tip de incaltaminte este potrivita pentru fiecare din suprafete!)

Nici Steaua, nici Dinamo, nici alte cluburi nu au astazi conditii WOW in bazele de pregatire, care sa atraga copiii.  La Rayo, spre exemplu, terenurile de antrenament ale juniorilor erau pozitionate in trepte, grupele mici se pregateau la baza, apoi pe masura ce cresteaua avansau pe treptele superioare, intotdeauna pe terenul cel mai „de sus” fiind echipa mare, adica visul oricarui junior!

Vezi aici un material excelent al colegului meu Razvan Lutac despre stadioanele Bucurestiului 

2. Legislatie care sa ofere facilitati pentru investitii in sport la acest nivel:

Rayo Vallecano are aproximativ 75 de tehnicieni la nivel de copii si juniori, majoritatea avind contracte de voluntariat. Da, in Spania exista o lege a voluntariatului in care taxele sint mici! In functie de activitatea si pregatirea lor primesc de la 200 de euro, monitorii care antreneaza citeva ore pe saptamina si au un meci in week end, pina la 1.000 de euro cei cu diploma de antrenor!

O astfel de lege ar fi benefica si sportului romanesc. Ar ajuta cluburile cu siguranta. Nici legea sponsorizarilor in sport nu este ceea ce trebuie la noi, dar din moment ce nimeni nu se straduie sa o schimbe, singura nu se modifica. E clar. Cine ar fi bine sa faca demersuri sa o schimbe? Mai marii fotbalului ar fi putut, daca n-ar fi fost atit de incompetenti!

3. Antrenorii

“Un antrenor priceput trebuie sa dea dovada de intuitie psihologica si de aptitudini pedagogice deosebite. Este necesar ca acesta sa comunice eficient cu copilul, dovedindu-i ca are incredere in el si ca il apreciaza, creind astfel un climat propice pentru dezvoltarea simtului datoriei si respectului fata de o autoritate”

psiholog Andreea Petrea

Majoritatea sint foarte slab pregatiti. Nu are cine sa-i invete si nici cine sa le dea o directie. Pentru ca un tip de antrenor iti trebuie pentru 6-11 ani, altul pentru 11-14 ani si cu totul altul pentru cei mari mari de 14 ani.

1. Pina in 11 ani – este o perioada in care copilului trebuie sa-i asiguri un climat de joaca la antrenamente, sa-l initiezi, sa-i certifici progresul, sa-l obisnuiesti cu ideea de echipa, sa faca sport cu zimbetul pe buze

2. Intre 11 si 14 ani – este virsta in care copilul incepe sa gândeasca si din aceasta etapa antrenorii incep procesul de invatare

3. Intre 14 si 17 ani – incepe pregatirea pentru marea performanta …

La noi se lucreaza mult dupa ureche. Anul trecut am remarcat in campionatul de 2003 comportamente total aiurea. Antrenorul de la Cernica avea un limbaj foarte colorat. Nu-mi venea sa cred ce-mi aud urechile. „Alex, cacaciosule!”, „Unde dai, f…-ti gura ma-tii!”, „Chestia e ca sinteti prosti, va bagati singuri in cacat!” sau „Las-o-n p…. ma-sii ca vii total nepregatit!” sint doar citeva din expresiile pe care mi le-am notat atunci surprins.

Alt episod socant l-am intilnit la „profesorul” de la CSS6, preocupat doar de obtinerea rezultatelor care sa-i asigure lui succesul. Dupa un meci in care echipa sa (copii de 10 ani!) a invins cu 5-1, iar micutii mai ratasera multe ocazii mari, el i-a strins in jurul sau si foarte nervos le-a vorbit pe un ton urit, spunindu-le sa aduca echipamentul luni si sa se lase de fotbal! Apoi, la ceva timp dupa, le cerea parintilor prin SMS-uri sa le explice copiilor „sa dea mai mult, caci clubul le ofera conditii foarte bune”!!!  Nu era mai simplu sa fie pozitiv, sa le aprecieze efortul, iar la antrenamente sa le corecteze greselile care l-au scos din pepeni? De ris, de plins … nici nu mai stii … Oricum, urit.

In cartea Psihologia sportului, coordonata de Stephen J. Bull, sint scrise multe lucruri la capitolul „Copiii si sportul” de care ar trebui sa se tina cont:

– copiii nu sint adulti, deci trebuie tratati diferit

– trebuie sa se incerce metode pentru usurarea participarii copiilor la antrenamente. Exemplu: micsorarea terenului la fotbal intr-un meci face ca oboseala sa nu se simta atit de repede, iar copiii se vor concentra mai mult asupra propriilor abilitati si vor avea mai multa satisfactie

– copiilor le place sa fie activi si, daca nu fac ceva, se pot plictisi usor si, deseori, pot renunta de tot la sport!

Prin reevaluarea antrenamentelor, antrenorii pot forma sportivi foarte priceputi si fericiti!

Este important ca antrenorii sa invete ca, la grupele mici de virsta, REUSITA nu este acelasi lucru cu CASTIGUL! Acest lucru contrazice tot ceea ce copiii afla despre reusita de la televizor si de la antrenorii si parintii prost informati!

A reusi inseamna a obtine mai mult decit data trecuta sau a-ti atinge scopurile personale in loc sa te focusezi pe rezultat. Este foarte important ca adultii care lucreaza cu copiii ce practica sporturi competitive sa faca aceasta distinctie si sa o aprecieze la adevarata ei valoare! Cei mici se simt bine in pielea lor cind au o imagine pozitiva despre sine, iar sportul le poate oferi asta, daca elementele competitive sint corect gestionate”.

Mai multe puteti citi aici! 

4. Comunicarea

In urma cu aproape 2 ani, am participat la Madrid la o conferinta de new media in sport desfasurata chiar pe Santiago Bernabeu. Au fost acolo reprezentantii marilor ziare de sport din Europa, Marca, As, L’Equipe, Gazzetta dello Sport. Una dintre idei a fost ca in acest moment, cluburile acorda o mare atentie comunicarii, ca si-au construit canale propii foarte puternice ancorate in social media.

Steaua a anuntat trialul pe contul de facebook al lui Massimo Pedrazini si pe siteul oficial, care insa nu este un reper important pentru nimeni! Comunicarea si marketingul adevarat, ajunse atit de importante in ziua de azi, in fotbalul romanesc nici nu s-au nascut! De aceea vocea gruparilor nu este una puternica! (intre noi fie vorba – priviti ce site are Astra Giurgiu, echipa ce trage la titlu in Liga 1)

5. Parintii

Crescuti sub influenta regimului comunist sau sub haosul regimului de dupa ’89, parintii din ziua de azi nu mai au cultura educatiei si a ingrijirii copiilor. Iar in relatia cu sportul sint foarte dificili. Nu reusesc sa vada valoarea adevarata a practicarii unui sport, ii trateaza pe copii ca adulti in relatia cu sportul de performanta, se asteapta ca de la al doilea meci sa aiba in casa un Messi.

Cei de la Feyenoord imi povesteau ca, la un moment dat, a ajuns in curtea lor un pusti roman, pe care insa l-au trimis acasa dupa citeva luni. Nu pentru ca ar fi fost netalentat, ci pentru ca tatal sau se comporta ca un disperat! A incercat chiar sa ofere un bonus financiar unui antrenor care sa munceasca suplimentar cu copilul! Picatura care a umplut paharul! “Sintem organizati, avem o cultura fotbalistica mare, stim cit si ce sa cerem la antrenamente copiilor!, au explicat cei de la Feyenoord, considerind ca tatal ii facea mult rau copilului.

Si cei de la Rayo Valecano au o politica interesanta vis-a-vis de implicarea parintilor. Cind pustii ajung la baza de pregatire, drumurile se despart, iar mamicile si taticii stau intr-o cafenea si se relaxeaza, nu agatati de gardul terenului si comentind ceea ce se petrece la antrenamente. Am discutat cu un impresar apropiat gruparii madrilene, care spune ca niciodata nu deschide discutia cu un parinte despre copilul acestuia: “pentru ca toti au impresia ca ai lor copii sint Messi sau Ronaldo la virsta mica si dialogul nu se mai poarta in limitele realitatii”, a explicat acesta.

Ar mai fi multe de spus. Cert este ca daca nimeni nu face nimic pentru ca actuala stare sa se schimbe la nivelul copiilor si juniorilor, lucrurile nu vor evolua de la sine! Iar faptul ca un brand ca Steaua atrage la o selectie doar 14 copii ar fi bine sa fie un puternic semnal de alarma! Al citelea insa?!