Rușinea co(s)mică

Dinamo este o fostă echipă de fotbal. Decesul medical a fost declarat la Miercurea Ciuc. Înmormântarea, la Cimitirul vesel de la Săpânța. Lăutar și gropar, Gicu Grozav. Pe piatra funerară scrie: "Aici odihnesc Strâmbii lui Rednic. Fie-le eliminarea ușoară!"

Să râzi? Să plângi? Să râzi, bineînțeles! Ridicolul absolut atins de băieții deghizați în tricourile lui Dinamo nu merită lacrimi, ci hohote de râs. Pentru impostori nu sunt vaietele și tânguirile. Ei merită un public venit să vadă o comedie. Să râdă gros, ca la spectacolele pe care le gustă de regulă domnii fotbaliști. Din alea la limita între curvăsăreală și tâmpeală.

Să rezumăm. O echipă ambițioasă din Liga a 3-a a eliminat o adversară din primul eșalon care traversează o criză profundă. Asta s-a mai văzut, pe la noi și pe la alții. Man United și Arsenal au pățit-o cu tot felul de țărani din ligile inferioare engleze. Și, în virtutea unei logici perverse, putem înțelege că Dinamo pierde la Miercurea Ciuc dacă tot și-a propus să devină cobai pe care savanții nebuni fac cele mai aiuritoare experimente.

Să ne concentrăm totuși asupra loviturilor de departajare, pentru că ele extrag esența nesimțirii, habarnismului și indolenței celor care poartă echipamentul alb-roșu. Acela este momentul apoteotic al sinuciderii colective a presupușilor elevi ai lui Mircea Rednic. Actori, nume cunoscute. Balul e deschis de Sergiulică Hanca, pasionat de lecturi de dezvoltare personală. Șut peste transversală. Înalt, cât mai înalt, ca eul cultivat cu îngrășământ sintetic. Într-o ordine aleatorie au mai fost apoi Denis Ciobotariu, gelat și frezat proaspăt la frizer, scuze, hair-stylist. Și Mișu Olteanu. Ratări de jucători netalentați, nepregătiți.

Punct.

Adevărata epopee începe însă cu Gicuțu Grozav și se termină cu Delorge. Ei au transportat rușinea fotbalistică în zone inaccesibile. Mai întâi Grozav, care putea închide meciul de la Ciuc cu o execuție decentă a unui penalty. Atât, nimic mai mult. Dar nu te pune cu mintea odihnită a fotbalistului, măi microbistule! Grozav care la descălecarea în Groapă ne anunțase că indiferent de situație Dinamo merge înainte, fiindcă înainte era mai bine. Înțelepciune de gâgă nostalgic după comunism, adică un lucru pe care nu l-a trăit. Pușchea pe limbă, măi Gicule, că te puneau ăia la treabă de nu te vedeai.

Carevasăzică, la 42 de ani distanță de la prima scăriță din istorie patentată, executată și reușită de cehul Antonin Panenka ( ca formă de protest genial împotriva Germaniei în finala Euro ’76), românașul neaoș Gicu Grozav s-a dus în „ungurime” ca să inventeze o scăriță peste transversala porții ciucanilor. Veți recunoaște că nu e la îndemâna oricui o asemenea nefăcută. Veți crede că Gicu este cuprins de remușcări, că suferă ca un câine. Hai, pe bune, chiar așa impresie proastă aveți despre el?

Nevinovatul Delorge a închis balul deschis de Sergiulică în stil de mare campion. Campion al penibilului, fiindcă a ratat de două ori un penalty a cărui repetare a fost dictată de arbitrul Andrei Antonie probabil ca să îl facă de râs pe belgian. Formidabilă observația comentatorului DigiSport Ionuț Angheluță, care a zis că Delorge parcă avea pantofii de nuntă în picioare când a bătut penalty-urile. Nici măcar, Ioane!

Unde i-ați găsit, măi oameni buni? Cine sunt acești travestiți în tricourile lui Dinu, Dumitrache, Dudu, Nelu Nunweiller? Cine a pus la cale această farsă grețoasă, nebunească? Până unde va merge rușinea care murdărește orice urmă de demnitate a unei foste mari echipe?

Nu trebuie să răspundeți. Nu știți, nu înțelegeți, nu vă doare. Sunteți perfecți. Impostorii perfecți.