Adevăraţii oameni de fotbal

Au apărut la Antena 3. Cui nu i-a plăcut spectacolul să fie sănătos! Dar putea să nu îţi placă?

Campania electorală pentru şefia Federaţiei Române de Fotbal a ajuns la final. Aşa cum au propus principalii candidaţi, tema centrală au fost discuţiile pe proiecte fotbalistice. În ultimele zile, preşedintele în funcţie s-a dedicat aritmeticii şi a socotit câte articole defăimătoare la adresa lui a publicat Gazeta Sporturilor în cei 4 ani de mandat. Nişte sute, nu mai ţin minte exact. Senzaţia noastră este că totuşi au fost mai multe decât susţine domnul preşedinte. Softul o fi de vină, mai ales că articolele în care erau remarcate şi lucrurile bune făcute de adminstraţia Burleanu au dispărut cu totul din exerciţiul contabil.

Socotitorul
Fără nicio ironie, aşteptam o abordare mai calmă a lui Răzvan Burleanu. Încontrarea asta împotriva acelei părţi a presei care nu i-a cântat în strună mi se pare neproductivă. Şi detest să pun pe masă teoria străveche potrivit căreia nimeni nu a câştigat un război cu presa, fiindcă mi se pare o legendă care face deservicii presei înseşi. Dar a înţelege că principalii tăi adversari nu sunt nişte ziarişti care te critică, ci alte forţe, cu adevărat periculoase şi determinante, este o problemă de stabilire a priorităţilor.

Nu ştiu dacă a fost sfătuit sau a acţionat din instinct propriu, dar şirul dezvăluirilor de pe blogul lui Burleanu nu a avut nici pe departe aşteptatul efect devastator asupra lui Ionuţ Lupescu. Dimpotrivă, a săpat credibilitatea denunţătorului şi a cimentat-o pe aceea a acuzatului, în jurul căruia oamenii de fotbal au făcut zid. Aici se vede că Burleanu şi echipa chiar nu sunt oameni de fotbal. În cazul de faţă asta a acţionat ca un dezavantaj.

Acasă la A3
În replică, Ionuţ Lupescu a mers la Antena 3 pentru câteva ore de campanie electorală desfăşurate în direct, la oră de maximă audienţă. Nimic anormal aici. Un post privat de televiziune, simpatizant consacrat şi constant al PSD, dedică programul de seară candidatului susţinut de Liviu Dragnea şi de Gabriela Pandele Firea. Pragmatic, Lupescu s-a dus să-şi susţină candidatura acolo unde ştia că va fi susţinut necondiţionat. Nimic mai firesc. Iar emisiunea lui Mihai Gâdea nu a înşelat aşteptările. Nici pe ale candidatului opoziţiei, nici pe cele ale telespectatorilor fideli ai Antenei 3.

Lacrimi, confuzii, efuziuni sentimentale
Odele au fost transmise în direct din studio, live de la Cluj cu Neluţu Sabău şi Gică Popescu şi, tot live, prin Skype, din Anglia, cu Alex Ferguson. Sir Alex, antrenorul legendar al lui Manchester United. Toată lumea a vorbit cu patos şi cu aleasă simţire despre propăşirea fotbalului românesc care va veni negreşit odată cu schimbarea lui Burleanu. Pe Dorinel Munteanu l-au podidit lacrimile, nu mai ştiu cu precizie dacă înainte sau după ce a invocat prezenţa lui Dumnezeu la alegeri. Ciprian Marica a denunţat impostura federală şi a părut un bătrân sfătos într-o carapace de dandy. Bătrân cu adevărat, Mircea Lucescu a evocat amintiri de la „Mexico ’72” (!?) şi vizitele cu fotbaliştii în marile muzee ale lumii, acţiuni de la care se eschiva Ioan Andone. Ioan Andone a confirmat vesel, apoi a fost pus să povestească despre obscenităţile strigate lui Valentin Ceauşescu la un Steaua-Dinamo din ’89.

Vin roşu pentru Sir Alex!
Mai departe. Sabău a fost întrebat dacă a jucat cu Ionuţ Lupescu, Răducioiu i-a mulţumit lui nea Mircea pentru palma pedagogică din semifinala cu Anderlecht, iar sir Alex, care intrase în direct dintr-o încăpere cu faianţă pe pereţi (o baie?, o bucătărie?, o distilerie?), a lăudat spiritul organizatoric şi ştiinţa de fotbal a lui Ionuţ Lupescu, ceea ce este perfect adevărat, doar că pregeta să iasă din transmisiunea în direct, deşi Mihai Gâdea şi-a luat de vreo două ori la revedere şi preciza că îi pune o ultimă întrebare. I love huge, sir Alex, vino în România să îţi dea Ionuţ să bei vin roşu, l-a îndemnat amfiotrionul înainte să taie legătura. Fondul muzical a completat fericit festivismul atent dozat al emisiunii în care candidatul însuşi a fost probabil cel mai discret personaj.

Zâmbiţi? Mai bine nu. A fost emisiunea ideală pentru ce îşi doreau Ionuţ Lupescu şi cei care îl susţin. Ode ceauşisto-comuniste? Doar în mintea unora dintre noi. Pentru cei mai mulţi a fost o lecţie despre patriotism şi despre dragoste de fotbal.

Muzica! Şi mâna la piept, în dreptul inimii, dragi microbişti!