Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Radiografia

Vă îndemnam şi mă îndemnam să urmărim semifinalele Turneului Campioanelor. Era un posibil exerciţiu terapeutic după eliminarea Simonei Halep. Penultimul act al întrecerii de la Singapore a arătat ceva foarte important. Au ajuns acolo cele mai bune jucătoare. Cele mai […]

...

O privire, doar atât

Poate că femeia aceea merita o privire, dacă nu un autograf. Era o româncă şi purta în mâini un steag tricolor. Venise jos în tribună, la un pas de ieşirea jucătoarelor în tunel. Cătrănită, Simona Halep a trecut pe lângă […]

...

O, Caroline!

Nu trebuie să ştii să pierzi, de-abia atunci eşti rătăcit ca sportiv, când te familiarizezi cu înfrângerea. Dacă nu suferi când eşti învins, dacă te împaci uşor cu eşecul, mergi pe un drum înfundat. Trebuie să ştii altceva însă. Să […]

...

Adam fără Eva. Dar cu Edy şi cu Denis

Într-un clasament al eficacităţii din fotbalul european, Gnohere se situează peste Neymar şi peste Cristiano Ronaldo, înscriind în medie un gol la 95 de minute. Ca să vedeţi ce perversităţi propune statistica. Prin comparaţie, Alibec, cel care potrivit patronului fecesebist […]

...

La Singapore se mănâncă altceva decât la Beijing!

Au trecut două săptămâni de la finala de la Beijing dintre Simona Halep şi Caroline Garcia. Atunci a câştigat franţuzoaica. Autoritar, cu o evoluţie fără fisură, dar în faţa unei românce care încă nu reuşise să digere bucuria provocată de […]

...

Petrolul, lecţia iubirii

O demonstraţie de dragoste. Dar dragostea nu este o demonstraţie. Este o stare. Suporterii Petrolului au învăţat să iubească dincolo de clasamente. Dincolo de bani. Demonstraţia finală

Permalink to Petrolul, lecţia iubirii
sâmbătă, 24 iunie 2017, 9:59

Petrolul Ploieşti. Impresionant. Ba nu, emoţionant! Până la lacrimi. Dacă galeria unei echipe de fotbal din liga a patra îţi seacă inima şi te face să plângi înseamnă că nu este totul pierdut. Când crezi că le-ai văzut pe toate, când suspectezi că te-ai blazat şi nimic nu te mai impresionează, când observi că tot ce te înconjoară înseamnă bani, bani, bani, interes, interes, interes, calcule, calcule, calcule, iată, apare ceva. Ceva care schimbă totul. Speranţa îmbrăcată în culorile unei echipe. Acesta este fotbalul!

Atunci când ţii cu echipa ta care nu mai există.

Atunci când ea învie odată cu tine, suporterul care ai murit odată cu ea.

Atunci când nu ţii cu Real Madrid sau cu Barcelona. Fiindcă e simplu să ţii cu Real şi cu Barca şi să ai fantezii cu Miss Univers.

Atunci când ţii şi suferi pentru o echipă, nu pentru banii ei, nu pentru ronaldzii şi messii ei. Iubirea inconştientă, simplă, nefardată. Iubirea adică.

Copii, adolescenţi, fete, băieţi, bărbaţi în puterea vârstei, bărbaţi pe care puterile au început să-i lase, femei muncite, dar care alături de soţii lor au luat drumul stadionului „Ilie Oană”. Oameni îmbrăcaţi în galben şi albastru. Suporterii Petrolului. (aici ai VIDEO și FOTO de la Ploiești)

Ce vreţi poveste mai frumoasă? Acesta este fotbalul. Fotbalul este al oamenilor care îl iubesc, al oamenilor care suferă şi care se bucură din te miri ce. Pentru o pasă, pentru un dribling, pentru o deposedare. Pentru culori. Atât, nimic mai mult. Sensul mistic al sportului, religia profundă a fotbalului.

Există şi o poveste personală în spatele acestui text şi nu vreau să o ascund. Am o simpatie veche pentru Petrolul, cu rădăcini şi în pasiunea tatălui meu pentru această echipă. Mi-am început meseria de ziarist sportiv cu un reportaj la Petrolul, la începutul anilor ’90.

Virgil Dridea a fost primul antrenor de Divizia A care a catadicsit să discute cu mine. Tavi Grigore, antrenorul de astăzi, era stâlpul apărării unei echipe cu Ştefan Preda, Bălăceanu, Zmoleanu, Grama, Pârlog, Leahu, Abăluţă, Răchită, Zafiris, Baştină, Andreicuţ şi Daniel Chiriţă. Daniel Chiriţă joacă şi acum. A fost pe teren şi împotriva Tărtăşeştiului.

La 43 de ani, Daniel Chiriţă, promovat de Ion Marin şi tânără speranţă pe atunci, joacă şi acum. El este legătura dintre trecut şi prezent. Mircea Dridea, la centrul terenului înainte de primul fluier al arbitrului, este istoria. Istoria netulburată care trăieşte dincolo de atentatul trecerii timpului.

La sfârșitul meciului, tabela a arătat scorul de 2-2. Cu 5-2, scor tur-retur, Petrolul a promovat în Liga a 3-a! Pricepeți care a fost miza? Înțelegeți că promovarea a fost pretextul?

Mulţumim, Petrolul! Mulţumesc, Petrolul!

Comentarii (59)Adaugă comentariu

sergiu (1 comentarii)  •  25 iunie 2017, 16:38

emotionant !!!!

Nicu 2000 (1 comentarii)  •  25 iunie 2017, 16:58

Fotabalul traieste prin suporteri,nu conteaza ca Petrolul a intrat in faliment in nu stiu ce an,ca Steaua este Fcsb,ca Otelul etc....conteaza ca vin oamenii la stadion,paradoxul fata de anii trecuti este ca avem stadioane si nu mai avem echipe,haideti sa incurajam fiecare reusita,ca este Petrolulul,U Cluj,Poli Timisoara,Rapid

titel (1 comentarii)  •  26 iunie 2017, 1:22

@apel la realitate. Gogutule, mintea ta de dropie plouata, nu are cum sa discearna diferenta dintre o castana si o ghinda.

doar petrolul (1 comentarii)  •  26 iunie 2017, 5:14

Si uite asa se trezesc toate *** zbarlite si toti ciobani comentand pe aici... afirmatii de 2 lei. Nu va comvine inchideti pagina , plus ca nimeni nu va cerut parerea. Bine. intelegem ca e vorba de frustrare si invidie. Mergeti la cate un meci doar atunci cand gasiti pe scaun puna de pufuleti gusto. Multumim pentru articol domnul Cristian. #PETROLUNOSTRUENEMURITOR !