Cei care au ales Liga a 4-a
Există suporteri printre noi care s-au săturat cu adevărat de fotbalul corporatist. Şi propun ceva care este mai mult decît o utopie
Nu mai contează cine are dreptate. Cine deţine sigla, palmaresul, blazonul, istoria, gloria. Vorbim despre Steaua, desigur, fiindcă […]
Există suporteri printre noi care s-au săturat cu adevărat de fotbalul corporatist. Şi propun ceva care este mai mult decît o utopie
Nu mai contează cine are dreptate. Cine deţine sigla, palmaresul, blazonul, istoria, gloria. Vorbim despre Steaua, desigur, fiindcă este cea mai la vedere. Vorbim şi despre o anumită peluză care preferă CS în dauna FCSB. Dar nu vorbim numai despre Steaua şi suporterii ei pătimaşi, ci despre orice alt club ai cărui susţinători încep să vrea altceva. Discuţia s-a mutat în altă zonă, acolo unde „oficialii”, persoanele acelea îmbrăcate la costum şi cu discurs alunecos, nu mai au nici o putere. Problema este deja în altă parte. Acolo unde „ei” nu înţeleg ce vor „ăia”. Nu că ar fi înţeles vreodată.
Întoarcerea la rădăcini, asta îşi doresc peluzele, fie că sînt ale Stelei, ale Timişoarei sau ale lui Manchester United. Excedaţi de manevrele patronilor-creditori, care au confiscat echipele şi le-au transformat în propriile jucării, o bună parte a oamenilor din tribună luptă pentru ideea de independenţă totală a echipei iubite. Pentru curăţirea de excrescenţele capitaliste, tumori maligne pe corpul echipelor. Renunţarea de bunăvoie la un palmares mincinos, exodul consimţit către ligile inferioare, în numele unui exorcist moral, care poate fi numit după gust şi boemie, şi romantism microbist. În loc să suferi pentru culorile unei formaţii devenite simplu accesoriu în portofoliul unui bogătaş de carton, mai bine în ligile inferioare, la iarbă verde. La originea fotbalului. Pe maidan.
Utopie pigmentată cu idei de stînga? Desigur. Şi mult patos izvorît din nesupunerea de esenţă ultras. Vor avea succes asemenea iniţiative? Greu de spus. Şi depinde ce înţelegem prin succes noi, ceilalţi. Noi, cei care nu sîntem nici în galerie, nici în tabăra profitorilor. Ei, grupurile acelea de suporteri veniţi din peluze şi din tribune cu vizibilitate redusă, îşi doresc să scape de Gigi, de Adrian, de Ioan, de Marian. Vor să meargă în Liga a 4-a, la iarbă verde, acolo unde fotbalul este amator şi pasiunea este vie. Este lupta împotriva fotbalului suprainstituţionalizat, împotriva fotbalului corporatist. Fanii lui Poli Timişoara, ai Voinţei Sibiu, ai lui FC Argeş sau ai Vasluiului nu mai vor titluri şi cupe mincinoase. Vor fotbal simplu, fără înlocuitori, fără aditivi.
Sînt periculoşi aceşti suporteri pentru sistem? Da, în măsura în care lumea se schimbă în direcţii neaşteptate. Ne-am cam săturat de mere cît pepenele şi de sunete surround. Începe să ne fie dor de mere pădureţe şi de discuri zgîriate ascultate la pick-up. Nu-i exclus ca, la un moment dat, lumii microbiste să-i cadă greu la stomac şi spectacole grandioase din Premier League sau La Liga. Poate oamenii nu mai vor eroi bionici care joacă pe arene SF, ci peluze liniştite pe care 22 de băieţi se bat pentru o minge destul de roasă de întrebuinţare. Nu ştim ce se va întîmpla, dar cîtă vreme nu ştim, să încercăm să nu ne batem joc de cei care au ales să meargă spre Liga a 4-a!