Succes în carieră!
Ştiţi de ce Stoican a fost dat afară de la Dinamo? Fiindcă începuse să fie antrenor. Ce tupeu!
„Despărţirea pe cale amiabilă” este o superbă mostră de limbă de lemn fotbalistică prin care aflăm că un antrenor a fost […]
Ştiţi de ce Stoican a fost dat afară de la Dinamo? Fiindcă începuse să fie antrenor. Ce tupeu!
„Despărţirea pe cale amiabilă” este o superbă mostră de limbă de lemn fotbalistică prin care aflăm că un antrenor a fost dat afară, deşi, conform schemei clasice, cu doar cîteva zile mai devreme împricinatul primise asigurări că proiectul continuă, că nimic nu este mai durabil, nici piramida lui Keops, şi că, implicit, postul nu îi este în pericol. Iar dacă puterea în club este deţinută de nişte mari maeştri în provocarea insolvenţelor, celui demis i se mulţumeşte şi i se urează mult succes în carieră. Asta ca un corolar al ipocriziei.
Aşa s-a întîmplat şi cu Flavius Stoican la Dinamo. Ceva adevăr există totuşi în aceste comunicate oficiale. De regulă, prin fitile aprinse pe la spate – foste glorii scoase de la naftalină şi puse să se arate dezamăgite de jocul echipei, o parte a suporterilor îndoctrinaţi, de asemenea, că derbyul cu Steaua nu l-a pierdut sărăcia asumată, ci Flavius -, antrenorul este împins să îşi dorească el însuşi să plece. Astfel, dorinţa şefilor vine direct în întîmpinarea stării de anxietate a victimei.
Buun, acum după ce am explicat în cuvinte cît mai simple cum funcţionează treburile la un club de tradiţie din România, să vedem ce lasă în urmă Stoican. Flavius Stoican a fost timp de 14 luni omul potrivit la locul potrivit al proiectului New Dinamo. Ieftin, harnic, dedicat meseriei şi, pînă la un punct, obedient şefilor, Stoican părea înşurubat perfect în acest proiect care vorbea despre însănătoşire, dar care contracta toţi viruşii întîlniţi în cale. Insolvenţa a fost picătura care a umplut cupa cu licoare otrăvitoare. Adio cupe europene, adio campionat! Joacă tu, Matei, autodepăşeşte-te, Rotariule, ridică-te tu, Lazăre, dar puneţi-vă pofta-n cui! Insolvenţii nu au voie să treacă graniţa decît ca turişti, asta în cazul în care nenea Negoiţă şi nenea Costică plătesc salariile, mici după buget, la timp.
Din momentul în care Flavius a încetat să se mai comporte ca o cameră de rezonanţă a conducerii, arătînd că are nervi, idei, sentimente şi resentimente, că vrea să impună un stil ofensiv şi coerent echipei, a devenit vulnerabil. Exact atunci cînd personalitatea tînărului tehnician începea să se vadă, ochii şefilor au început să-l privească pieziş. Adică îşi permite ăsta să ne înfrunte pe noi, cei care îl plătim?! Dar cine se crede el, antrenorul echipei? Eiii!
Nu îi urez succes în carieră lui Flavius Stoican, îi ajung colindele conducerii dinamoviste. Dar mi-ar plăcea să cred că nu va renunţa la felul în care a lucrat în ultimele luni doar pentru a face pe plac viitorilor angajatori. Este singura tactică prin care poţi ajunge să îţi faci onest meseria. Altfel, l-aş mai îndemna pe Flavius să nu mai semneze pe orice petic de hîrtie pe care i-l întinde vreun bruneţel costumat în Lawrence al Arabiei.