Lato, fost Latovlevici

Fundaşul stînga stelist adună defectele şi calităţile unei echipe care se uită prea mult în oglindă

Comunicat al Biroului de Presă de pe lîngă Poliţia Rutieră a Fotbalului

În seara de 21 august 2013, jucătorul de fotbal Latovlevici Iasmin a […]

Fundaşul stînga stelist adună defectele şi calităţile unei echipe care se uită prea mult în oglindă

Comunicat al Biroului de Presă de pe lîngă Poliţia Rutieră a Fotbalului

În seara de 21 august 2013, jucătorul de fotbal Latovlevici Iasmin a fost surprins de aparatele radar rulînd pe contrasens cu o viteză care depăşea limita legal admisă. Fapta a fost comisă în zona Stadionului Naţional, pe timpul meciului Steaua Bucureşti-Legia Varşovia. La controlul cu fotbalotestul, contravenientul a fost găsit negativ. Avînd în vedere că participantul la trafic a fost autorul unor depăşiri neregulamentare şi în partida cu Slovacia, cînd fusese sancţionat doar cu puncte de penalizare în caseta meciului, organele abilitate au hotărît suspendarea temporară a permisului de fotbalist. În perioada imediat următoare, învinuitul are posibilitatea să susţină un examen-grilă de verificare a cunoştinţelor, care i-ar putea da dreptul să îşi recupereze dreptul de a profesa.

Nu există o poliţie a fotbalului şi cu atît mai puţin una rutieră. Dar există un contravenient care poartă numele Latovlevici. Un contravenient al fotbalului. A fost o vreme în care Latovlevici, înainte să devină Lato, era un participant disciplinat în traficul fotbalului. Îşi vedea de treabă, cum se spune. Într-un mod exemplar. Primele semne de indisciplină şi agresivitate au apărut atunci cînd el a început să-şi arate muşchii prin toate ambuteiajele Ligii I. La propriu, fiindcă e notoriu că omul nostru trage la greu de fiare. Apoi, au venit la rînd gesturile inspirate din filme şi desene animate clasice. Tarzan, Cartea Junglei. I s-a atras atenţia, dar mulţi i-au luat apărarea. Vezi Doamne, era o constrîngere. O limitare a dreptului la libera expresie. Piţi era poliţistul rău care îl aşteaptă la cotitură pe şoferul nevinovat Lato.

Latovlevici nu este un caz disperat. Nici unul irecuperabil. Este însă un caz şi are nevoie urgentă de tratament de specialitate! Ca şi în cazul echipei, siguranţa de sine a lui Latovlevici este un simptom postmodestie. Alături de modestie, la început au mai fost munca, speranţa. S-a născut repede şi încrederea în forţele proprii. Încrederea în forţele proprii a derivat rapid în trufie. Elementul muncă nu a dispărut, dar tinde să fie înghiţit de elemente mai proaspete şi mai jucăuşe ca superficialitatea şi narcisismul. Care narcisism poate fi denumit şi cu un cuvînt mai românesc: îngîmfarea.

Răutăcioşii cunoscători de fotbal susţin că Latovlevici este mai bun ca extremă decît ca fundaş de bandă. Eu cred că ieşit din atmosfera închisă a sălii de fitness, cu muşchii mai puţin încordaţi, dar cu mintea mai la joc, Lato poate redeveni Latovlevici. Detest să îmi antologhez articolele, chestii de genul – uite, v-am spus eu, iată, am avut din nou dreptate -, aşa că prefer să uit că în urmă cu vreo doi ani scriam admirativ despre un tînăr serios de la Timişoara, căruia Gigi Becali îi făcea viaţa amară doar pentru că nu-i plăcea de mutra lui. Nu uit însă golul cu Ajax. Nu uit nici munca anonimă de mai an, cînd banda stîngă a Stelei era teritoriu interzis. Am memorie selectivă şi aştept returul de la Varşovia, unde este nevoie de fotbalistul Latovlevici, nu de măscăriciul Lato.