Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Neşu, oglinda olandeză

Plouă ca la sfîrşitul lumii. Oraşul are miros de mucegai şi aspiră veştile rele cu o voluptate păcătoasă. Şi sînt atîtea canale pe care vin ştirile. Mii şi milioane de conducte prin care circulă necazurile, dramele, nenorocirile. Răul multiplicat prin […]

marți, 10 mai 2011, 7:19

Plouă ca la sfîrşitul lumii. Oraşul are miros de mucegai şi aspiră veştile rele cu o voluptate păcătoasă. Şi sînt atîtea canale pe care vin ştirile. Mii şi milioane de conducte prin care circulă necazurile, dramele, nenorocirile. Răul multiplicat prin fibră optică, în full HD. Site, facebook, twiter. Încă TV, totuşi radio.

Vestea accidentării lui Mihăiţă Neşu a căzut sec, fără zgomot. Ca o bilă metalică masivă peste acoperişul nostru şubred, unde supravieţuim şi cîteodată, îndrăznim planuri de viitor. Ştirea era cît se poate de verificată. Şi foarte exactă. Nimeni nu înflorise nimic. Dar cum să înfloreşti fractura unei vertebre?

Urăsc melodramele. Detest mimarea compasiunii. Aşa că nu urmează o litanie dedicată unui tînăr fotbalist care a suferit un accident grav. Nu ştim cît de grav, iar asta e şi mai rău.  Răul neştiut e răul suprem. Un antrenament obişnuit, o căzătură nefericită, alarmă, îngrijorare, intervenţie chirurgicală de urgenţă. Acţiunea se petrece în Olanda. Din fericire, pentru că tot ce a urmat s-a petrecut mai repede, mai curat, mai organizat.

Pe Mihăiţă Neşu l-am descoperit de-abia atunci cînd a ajuns la Utrecht. Îl ştiam, sigur că da, îi remarcasem entuziasmul şi relativa lipsă a simţului de conservare. O dată nimerise cu maşina pe un refugiu sau spaţiu verde, cam aşa ceva. Părea neguvernabil, măcar la nivelul expunerii fizice. La cîteva luni după transferul în Olanda, am discutat cu el la telefon în timpul unei emisiuni. Descopeream altă persoană. Un om echilbrat şi inteligent, adaptat în timp record unui alt stil de viaţă. A răspuns calm mizeriilor care se spuneau despre el dinspre  Ghencea. Îşi cîştigase locul în noua echipă şi respectul colegilor. Trăia viaţa pe care România nu o poate oferi tinerilor ei.

Trebuie folosit timpul prezent. Mihăiţă Neşu este un tînăr fotbalist care a suferit o accidentare gravă. În rest, totul a rămas valabil. Recuperarea va fi lungă, anevoioasă şi dureroasă. O vertebră nu schimbă personalitatea unui om. O altă ţară, da. De aceea, pînă se vindecă, poate că n-ar fi nepotrivit să încercăm să ne comportăm firesc, ca şi cum am fi olandezi. Să nu bocim şi să nu cobim. Ghicesc că i-ar face plăcere.

Sănătate, Mihai, curaj ştiu că ai!

Comentarii (60)Adaugă comentariu

durden (270 comentarii)  •  11 mai 2011, 14:35

Multa sanatate Mihaita Nesu din partea unui dinamovist!Insanatosire grabnica!

Little_John (3 comentarii)  •  11 mai 2011, 15:28

@hahaha…Asta e comentariu de om normal la cap? De asta merge tara asta din rau in mai rau, din cauza oamenilor ca tine…

ma (2 comentarii)  •  11 mai 2011, 16:20

sanatate Nesule!
si voi jurnalistii ar trebui sa scrieti mai mult de astfel de jucatori nu numai de pipite, mititei…

alex (1 comentarii)  •  11 mai 2011, 19:30

Fotbal n-o sa mai joace niciodata. Probabil nici nu se va mai misca. Tatal meu a avut un astfel de accident tot in zona cervicala si e in scaun cu rotile de 10 ani. Norocul tatalui meu a fost ca nu a avut maduva sectionata complet ci doar intzepata de fragmentele osoase. Dupa 6 luni a miscat un deget. Dupa 5 ani a reusit sa manance singur si sa se barbiereasca. De mers nici nu se pune problema. E foarte grav si foarte trist.. Sunt stelist, iubesc fotbalistii ca Nesu, care au facut multe lucruri pt Steaua cu adevarat. Stiu ce inseamna un astfel de accident si sper doar sa ramana cu psihicul tare. Nesu chiar nu merita asta..

Eugen (1 comentarii)  •  11 mai 2011, 20:18

Multa sanatate Nesule, si refacere grabnica! Te saluta cu respect un dinamovist.

mihai (1 comentarii)  •  11 mai 2011, 22:09

Sanatate si sa speram ca medicii si-au facut treaba bine!

Radu Bunescu (1 comentarii)  •  12 mai 2011, 8:01

Dumnezeu sa-i daruiasca sanatate.

DD (1 comentarii)  •  12 mai 2011, 10:57

Multa sanatate Mihaita ! Dumnezeu sa te ajute sa iti revi cat mai repede! Vad ca peste 90% din suporterii tuturor echipelor sunt alaturi de tine…asta e frumos, e bine si le multumim, noi stelistii !

Respect !

ovidiu paraschiv (1 comentarii)  •  12 mai 2011, 16:04

Multa sanatate Mihai. Fi sigur ca Dumnezeu e alaturi de tine in aceste momente grele.

Dantesc (37 comentarii)  •  13 mai 2011, 8:59

…cand a fost in Gruia l-am fluierat dar totodata l-am admirat pentru daruirea sa ,iar acum mi-as dori sa il fluier iar,sanatate multa Mihai!

Comentează