Rareș Bogdan și sângele din cravata lui Bercean
Sportul românesc se ridică precum o piramidă hâdă pe umerii a sute de minori plesniți peste ochi, loviți cu sete în moalele capului, umpluți de sânge, scuipați și suduiți.
Când pășește pentru prima dată în școală, un copil află că roșul din tricolor înseamnă sângele vărsat de străbunii lui.
“Invitatul meu poartă un simbol care m-a impresionat. Vă rog să-l arătați”, și-a încheiat Rareș Bogdan monologul, cabotin ca-n fiecare seară, iar operatorii Realitatea TV au mutat camera pe invitatul său, antrenorul de judo Florin Bercean.
La gâtul lui stătea agățată o cravată în culorile tricolorului, dispuse oblic.
“Am purtat-o la Olimpiadă și mi-a purtat noroc. Mi-au cerut-o mulți, dar i-am refuzat. Poate că o să o dau cuiva”, a explicat Bercean simbolistica. De numele cunoscutului antrenor se leagă medaliile olimpice ale judoului românesc, dar și tot mai multe mărturii de abuz împotriva minorelor și minorilor veniți să facă performanță la Centrul Olimpic de judo de la Cluj.
În cravata lui Bercean este sângele “celor care au săvârșit unirea”, cum a explicat antrenorul, însă s-a scurs și sângele fetelor bătute cu corzi de cauciuc, cu palmele, izbite cu capul de dulapuri de fier, călcate în picioare, înjurate, umilite de Bercean și de colegele sale de la Cluj în numele performanței.
“M-a chemat la el. A tras capătul frânghiei, învelit într-un cauciuc gros, și m-a pocnit cu ură direct în creștetul capului. M-a luat amețeala, îmi țiuiau urechile, m-am culcat la pământ și, fiind mai sensibilă, a început să-mi curgă sânge din nas”.
Mărturia acestei tinere judoka nu l-a interesat pe Rareș Bogdan, angajat la o televiziune unde unul dintre finanțatori este Cozmin Gușă, președintele Federației Române de Judo.
Bogdan l-a invitat pe Bercean pentru a se revolta împotriva “vocației demolării” marilor valori ale României. Cei doi au vorbit despre conspirații, despre ziariștii care “sunt în spatele nesimțiților care au vorbit”, s-a discutat despre orice mai puțin despre esența acestui caz.
Despre copiii bătuți la o vârstă la care pumnii antrenorilor lasă urme ca-n plastilină.
Timp de 55 de minute, niciuna dintre fetele care au vorbit pentru Gazeta Sporturilor despre abuzurile lui Bercean nu a fost contactată, așa cum o cere o regulă elementară a jurnalismului.
Nu e nimic surprinzător în această scăpare deontologică.
Anul trecut, Gazeta Sporturilor a lansat campania “Nu Abuz”, menită să semnaleze relele tratamente la care sunt supuși copiii din sportul românesc. Imediat, au ieșit la iveală abuzuri inimaginabile comise cu ani în urmă de antrenori din baschet, volei sau fotbal.
Minori care până atunci tăcuseră, captivi fără vină între dorința de a face performanță și teama de a vorbi, au ieșit în față curajoși. Părinții le-au cerut scuze copiilor pentru că au ignorat semnele tăcute ale traumelor produse de bătăile și umilințele antrenorilor. Doar autoritățile au tăcut.
Abuzurile nu au început cu judoul, iar Bercean nu este victima vreunei agende ascunse, așa cum susține -manipulator – Gușă.
Sportul românesc se ridică precum o piramidă hâdă pe umerii a sute de minori plesniți peste ochi, loviți cu sete în moalele capului, umpluți de sânge, scuipați și suduiți.
Puținii medaliați din vârf acoperă sacrificiile. Sângele se scurge din obraji în pământ, la baza edificiului, în timp ce publicul se uită doar în sus, spre vedete, unde totul strălucește.
Câteva pete de sânge au ajuns în cravata lui Bercean.
La finalul emisiunii, antrenorul și-a desfăcut nodul și a vrut să-i dea talismanul lui Rareș Bogdan. Teatral, moderatorul și-a luat vocea gâtuită, dar a refuzat cadoul.
De ce nu ai pus mâna pe sângele fetelor abuzate, Rareș?
Ți-era teamă că-ți rămânea în palma cu care îți mângâi zilnic copilul?
PS – „Avem cei mai buni documentariști din România”, s-a umflat Rareș Bogdan în pene în timpul emisiunii. Dacă ar fi fost așa, în mod sigur ar fi avut pe masă acest fragment dintr-un interviu acordat de Florin Bercean jurnalistei Mirela Băsescu de la Prosport, în 2012:
Reporter: Corina Căprioriu se amuza că de la dumneavostră a luat prima bătaie…
Bercean: (râde) Nu sunt de acord cu metodele inumane de educare, dar de multe ori nu ai altă metodă de convingere. Noi încă de la început am încercat să facem o familie aici. Nu le-am certat mai mult decât mi-aş fi certat propriii copii. Corina e o fire mai aparte, care de cum a venit aici era hotărâtă să facă revoluţie. Comenta la tot, era rea de gură, protesta tot timpul!