Victima cu vocație de provocator

În ultimii 20 de ani, în Turcia au avut rezultate mulți antrenori străini, printre care și români. Toți au avut contestatari, dar niciunul nu a fost bătut de turci din indivie față de performanța lor

Marius Șumudică a primit un pumn în nas sau în ochi – “bușca ochii”, cum a explicat el în limba esperanto, după meciul câștigat cu 2-1 la Alanyaspor. În țară, știrea echivalează cu un eveniment de o importanță similară înfrângerii lui Ștefan cel Mare la Războieni, în 1476. ”I-a supărat pe turci la cât de bine joacă echipa lui”, e ipoteza patriotică învârtită de aseară pe rețelele de socializare de simpatizanții antrenorului campion în Liga 1 acum două sezoane.

Da, Kayserispor joacă bine și s-a strecurat printre giganții din topul fotbalului turc, bătându-se pe burtă cu Fenerbahce sau Beșiktaș. Cota lui Șumudică e în creștere, iar el nu ratează niciun prilej de a susține că face performanță într-un campionat “extrem de tare”.

E o viziune vădit subiectivă. Super Lig arată mai degrabă ca o grădină zoologică exotică, în care-și fac loc staruri fără chef venite din Premier League, vedete neadaptate în campionatele mari din Europa, români aflați veșnic în așteptarea unui iluzoriu club mare și, evident, o puzderie de jucători autohtoni care sunt selectați într-o națională a Turciei tot mai veștejită.

Pe malurile Bosforului, banii curg ca-n seraiul sultanilor, însă corupția stă la masă cot la cot cu bogăția. În rapoartele confidențiale primite de UEFA și FIFA, campionatul în care antrenează Șumudică este considerat printre cele mai corupte din lume. Deși pariurile sunt interzise, scandalurile de trucare de meciuri s-au succedat cu repeziciune în ultimul deceniu, iar clubul lui Șumudică nu a fost ocolit. În cel mai sonor caz, în 2012, președintele lui Fenerbahce, Aziz Yildirim, a fost condamnat la 6 ani și 3 luni de închisoare, alături de alți 35 de inculpați, pentru constituirea unui grup criminal specializat în trucare de meciuri, iar UEFA le-a suspendat pe Fenerbahce și Beșiktaș doi ani din cupele europene.

Trei ani mai târziu, toți condamnații au fost achitați printr-o decizie uimitoare, cu un puternic iz politic. Potrivit logicii distorsionate a regimului autoritar instaurat de Recep Tayyip Erdogan, scandalul de trucare de meciuri a fost regizat de clericul exilat Fatthulah Gulen. Cel catalogat la Ankara drept “terorist” ar fi influențat justiția și presa “trădătoare de țară”. Drept urmare, judecătorii și jurnaliștii implicați au ajuns acum în închisoare în timp ce persoanele condamnate pentru aranjamente sunt în libertate, achitate.

În acest paradis alterat a aterizat pariorul Șumudică. Unii ar spune că e un “match made in heaven”, o potrivire predestinată. În doar câteva luni, stilul lui exotic, bazat pe o camaraderie alunecoasă cu jucătorii, a transformat o echipă precum Kayseri într-un comando de băieți arțăgoși, fără niciun pic de respect față de numele mari din jur.

Șumudică e clar pe val. În asemenea situații, la pachet vine uneori și beția succesului. Cel puțin asta se vede în ultimele conferințe de presă și, în special, în cea ținută după bătaia de la vestiare, petrecută luni seară în orășelul de pe coasta de sud a Turciei. În schimonoselile și în cuvintele sale rostite într-un limbaj portunglitalian se citește aroganța.

“El m-a lovit. Eu nu l-am lovit. Dacă vreau să lovesc pe cineva, pot să lovesc”, s-a împăunat Șumudică la un moment dat, pentru ca după doar câteva secunde să se contrazică: “Eu am venit în Turcia să joc fotbal. Io no sono box”. Totul pigmentat cu un gest teatral de a-și arăta mușchii nepotriviți pentru bătaie.

Marius Sumudica maç sonu olaylara ilişkin açıklamalarda bulundu. pic.twitter.com/DvzIhGNOzZ

— Kayserispor TV (@KayserisporTV) December 4, 2017

Din încăierarea produsă la Alanya, Șumudică și translatorul lui s-au ales cu nasul spart. Versiunea clubului Kayseri, povestită și de român în conferință, este că antrenorul cu portarii de la Alanya, bosniacul Fevzi Layic, a sărit din senin la bătaie.

E rolul de victimă, perfect pentru imaginea antrenorului care devine pe zi ce trece mai cabotin.

La scurt timp, bașkanul lui Alanyaspor a oferit o altă variantă a evenimentelor: “Șumudică a jucat teatru foarte bine. Spune că au fost atacați, dar ei sunt cei care l-au înjurat și i-au arătat diferite semne lui Fevzi Layiç pe teren. Fevzi doar s-a dus la ei în vestiar să le ceară socoteală, dar jucătorii lui Kayseri l-au atacat. Toți apar în imagini și, când se va afla adevărul, își vor cere scuze”.

Dacă nu ești pierdut în fascinația pentru stilul neconvențional al lui Șumudică, nu ai cum să nu-ți pui câteva întrebări. În trecutul recent sunt zeci de episoade în care antrenorul provoacă, duce degete mijlocii la gură, mimează că se leagă la șireturi, arătând fundul spre fani, urlă de la geamul lojei la golurile echipe sale sub nasul suporterilor adverși sau se aruncă pe jos ca lovit de tren, simulând că a fost victima unui obiect aruncat din tribună.

Cazierul gesturilor deprinse la bătătorul din spatele blocului e lung și neonorant, însă, evident, asta nu e o dovadă că Șumudică a provocat bătaia de luni.

În așteptarea imaginilor invocate de bașkanul de la Alanyaspor, adevărul e ca un acrobat pe sârmă, în căutarea echilibrului. În România, fanii lui Șumudică l-au tras deja jos de pe ață: favoritul lor e victima geloziei turcilor.

Totuși, în ultimii 20 de ani, în Turcia au avut rezultate mulți antrenori străini, printre care și români. Toți au fost contestați, dar niciunul nu a primit pumni din indivie sau din frustrare pentru lipsa performanței. Dovadă pentru ambele ipostaze e Mircea Lucescu, idolul și protectorul antrenorului de la Kayserispor.

Șumudică e primul lovit dintr-o pretinsă gelozie demnă de telenovelele de la Kanal D.

Nasul lui șifonat se va vindeca în câteva zile, iar el va continua, probabil, să câștige meciuri cu micuța Kayserispor. Cota lui de piață va crește, dar odată cu ea se va umfla și egoul. Paradoxal, acesta va fi și motivul pentru care Șumudică nu va antrena niciodată într-un campionat civilizat din Europa. Dacă nu-și schimbă radical atitudinea, el va munci la infinit printre balcanicii fascinați de vulgar, iar posibilitățile de dezvoltare profesională vor veni doar din zona Golfului.

În Premier League sau în Bundesliga, pantalonii în vine și degetul mijlociu dus ostentativ între buze nu stârnesc hohote de râs, ci aduc suspendări și amenzi mai mari decât cele primite de Șumudică pentru că a pariat pe meciurile din campionatul în care lucra.