Costin Ștucan

Ziarist 360°. Talentat, vigilent, suspicios, insistent, polivalent. Investigații, opinii, video content

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Costin Ștucan
Bomba de sub mașina presei

Aparent, Malta este o insuliță aridă în mijlocul Mediteranei unde ziariștii stau toată ziua la terase și se bucură de soare și de mare. În realitate, Malta reprezintă un rai fiscal în care se înmulțesc conturi offshore și firme de […]

...

Blestemul talentului lui Budescu

Era minutul 22 când mingea a ajuns la Budescu, aflat la marginea careului lui Kasper Schmeichel. Spre deosebire de jocul cu Kazahstan de săptămâna trecută, la Copenhaga aceasta a fost una dintre rarele ocazii în care vedeta de la FCSB […]

...

Simona și Mihai. Ziua lor, lumea lor

Mihai are 8 ani și – spune amuzat tatăl său – este un antitalent la tenis. Merge săptămânal la un teren din Galați pentru a se juca de-a profesioniștii alături de prieteni și de fratele său. Părinții îi dau voie […]

...

La moartea unuia de-ai noștri 

Stau cu articolul în față și mă uit prostește în gol. Asta simți când ea iese din nou la coasă printre noi, printre ai noștri. I-am văzut coada neagră când a murit mama, i-am simțit aura rece când mi-a murit […]

...

Caterinca lui Torje și trasul autocarului

Din start, să nu avem discuții: Christoph Daum a fost un selecționer meticulos, neinspirat și fără rezultate. Răzvan Burleanu a angajat acest antrenor aflat de ceva vreme fără contract, transformându-l în cel mai bine plătit din istoria echipei naționale. Ei […]

...

Nu plânge, Simona! Ai pierdut cu un geniu

Trebuie să ne înclinăm în fața efortului de Sisif al Simonei Halep și să salutăm nașterea unui nou geniu al tenisului

Permalink to Nu plânge, Simona! Ai pierdut cu un geniu
sâmbătă, 10 iunie 2017, 8:37

4-6 și 0-3 în setul doi.

Mai grav, un nou break atârna greu în aer.

Halep mai avea cel mult 20-25 de minute până la momentul pentru care a muncit o viață.

De 21 de ani, rever după rever, raliu după raliu, minge salvată după minge salvată, românca a alergat ca o furnică atomică pentru a fi la câteva atingeri de un trofeu de Mare Șlem.

La ora 17:00, ora României, pe Halep o mai despărțeau câteva game-uri de prima poziție în clasamentul mondial.

Cu titanica Serena Williams retrasă, calea ei spre dominația tenisului feminin părea larg deschisă.

În soarele arzător de la Paris, după o nouă greșeală neprovocată, adversara ei – o fată de 20 de ani împliniți în ziua semifinalei – și-a băgat degetul mare în gură, căutând cu dinții o fâșie de piele invizibilă.

Până atunci, Ostapenko arătase tot ce credea că știe și fusese aproape să-i iasă. Dar Halep a alergat, iar la mingile la care părea că nu mai ajunge racheta ei a găsit mereu încă 5 centimetri de racordaj în plus pentru a întoarce o dreaptă ucigașă sau un rever imposibil.

Descumpănită de constanța româncei, Jelena redevenise copila scoasă în fața clasei și prinsă că nu mai știe următorul subiect.

Doar că, de data aceasta, momentul de impas atât de cunoscut tuturor din anii de școală se desfășura de față cu o bună parte din această planetă.

Fetița din Letonia a înghițit în sec, plină de ciudă.

Nu mai avea nimic de pierdut.

În fața ei, Halep devenise un momument de calm care-și calcula deja următoarele mișcări.

Câteva mingi, câteva raliuri și învingătoarea copilei din Letonia urma să fie liderul tenisului feminin.

Sincer, câți dintre noi ar rezista într-un asemenea moment? Câți ne-am putea ridica din abisul amărăciunii, câți nu ne-am relaxa la gândul atingerii primului trofeu de Grand Slam?

Ca-n filmele neo-noi ale lui Tarantino, aici a început sfârșitul!

Din zgura pariziană, Ostapenko, fetița cu obrajii îmbujorați de până atunci, s-a scuturat și s-a transformat într-o femeie aprigă ca focul, genul acela care o prinde de minune pe Uma Thurman.

Racheta ei a devenit tăioasă precum katana și a început să lovească așa cum n-o făcuse niciodată până atunci. Unii – amărâți probabil de finalul tragic pentru Halep – suspectează că n-o va mai face niciodată de acum încolo, însă e greu de crezut.

Ostapenko are în vene ceva nebunesc, un curaj care a făcut-o să se arunce nepăsătoare într-o finală de Roland Garros ca și pierdută.

Și să salveze totul, mutând presiunea pe umerii femeii din fața ei exact atunci când aceasta credea că și-a găsit în sfârșit echilibrul karmic.

Ce greu trebuie să fie pentru Halep în noaptea care urmează, retrăind momentul din setul doi în care totul părea câștigat, pentru a se risipi apoi în vântul călduț de la Roland Garros.

“Pe spatele Simonei sunt pete de sânge”, e metafora acestui turneu folosită de comentatori pentru a explica plastic urmele de zgură produse de numeroasele minimaratoane făcute de Halep.

În finală, se prea poate să fi fost sânge adevărat.

Ostapenko a atacat-o cu un zel pe care americanii nu au reușit să-l definească decât împrumutând un termen din chineză: Gung-ho.

Asaltată cu lovituri instinctive de o acuratețe incredibilă, Halep a mai putut doar să închidă ochii și să se apere cu disperare.

Disperare care s-a transformat în neputință.

În fața tenisului ultrapozitiv – “de bal sau de spital”, cum scrie Adrian Georgescu – făcut de această Uma Thurman a tenisului, nu ai soluție decât să ieși la atac cu același curaj nebunesc.

Doar că nebunia nu se antrenează.

De aceea, după o finală în care am suferit ca la sfertul cu Suedia din 1994, trebuie să ne înclinăm în fața efortului de Sisif al Simonei Halep și să salutăm nașterea unui nou geniu al tenisului.

Chiar dacă nu e dotată cu fizicul Serenei, Ostapenko are suflet de mare campioană.

Comentarii (54)Adaugă comentariu

di livio (3 comentarii)  •  12 iunie 2017, 17:35

Discuti cu cititorii tai, noi sau vechi. Ar trebui sa vezi ca nu sint Bernard.Ai facut o gafa impardonabila pt un jurnalist sportiv. Asta-i parerea mea de nespecialist. Ai fi putut sa-ti ceri scuze, atita tot.

Bernard (6 comentarii)  •  12 iunie 2017, 23:53

Stucane, din tot ceea ceea ce ti-am scris ai gasit sa-mi raspunzi doar la faptul ca am considerat ca emisiunea ta, aia in care tu razi de toata lumea (ca sa ma repet), nu are DELOC audienta (chiar, de ce oare?). Dar despre faptul ca ti-am cerut un editorial despre Bodescu n-ai gasit de cuvinta sa remarci? Chiar asa, ca tot zice toata lumea, tu nu scrii de rau despre FRF pentru ca fratele tau lucreaza la FRF? Asa o fi? Vezi ca Polonia ne-a batut cu 6-1 (3-0, 3-1), vezi ca Bodescu injura si ameninta grav oameni din fotbal, vezi ca Burleanu l-a pus pe Daum antrenor si, nici macar acum, n-ai nici o remarca critica despre cineva din FRF? Sau nu cumva tu esti acela care incercai sa ne convingi intr-un editorial ca Burleanu n-a avut timp in 3 ani sa indrepte ceva in bunul mers al fotbalului romanesc? Poate n-o sa-ti vina sa crezi, dar nu sunt unul si acelasi cu "di livio". Adica poate reusesti si tu sa pricepi ca multi de aici nu-ti impartasesc opiniile, mai potrivit spus modul tau perfid de a actiona. Si pentru ce? Pentru ca fratele tau e platit de FRF, fiind angajatul institutiei? Ce naiba Stucane? Sau o fi si altceva la mijloc?...

Bernard (6 comentarii)  •  13 iunie 2017, 0:05

Si inca ceva Stucane... Geambasu critica, Buzarin critica, Paraschivescu critica, Andries critica, Ioanitoaia critica, Tolontan critica, tu ce faci in legatura cu FRF? Iti dai seama in ce opozitie te afli? Nu te simti, cumva, ratacit prin GSP? Hai sa-ti spunem noi, ca tu nu vrei sa pricepi, cum crezi ca esti privit de cei enumerati anterior? Si inca ceva: umbla vorba prin targ ca tu erai redactor sef sau director la Prosport cand a falimentat ziarul. Daca asa e nu ma mir deloc...

Urod (9 comentarii)  •  15 iunie 2017, 13:06

@Bernard...poziția lui Costin este corecta....atâta timp cât este fratele lui la FRF a ales sa nu scrie ca sa nu se interpreteze. ..dacă scrie nu-i bine , dacă nu scrie iar nu-i bine.....tipic romanesc . Concentrează-te pe părerile tale și lasă-l pe Costin să-și aleagă poziția pe care-o considera el..