Ce zici de ce a zis Ronaldo?
Propun să stăm blânzi
Nu m-a indiginat câtuşi de puţin declaraţia lui Cristiano Ronaldo: „Cred că nu există un altul mai bun decât mine”. Prima mea reacţie a fost aceea de a pune mâna pe telefon să-l întreb pe Theo Jumătate dacă fraza asta s-a tradus corect; nu l-am găsit imediat, dar între timp am primit un telefon de la Paris, de unde o fostă bucureşteancă – fană PSG – m-a chestionat prompt: Ce zici de ce a zis Ronaldo? E clar: fraza deja circulă! Se naşte veşnica problemă – luăm atitudine sau nu? Îi aud pe câţiva spunându-mi „Lasă-l în pace, e nebun!”. Nu e nebun, ba mai mult – nu e ipocrit, nu suferă de ipocrizia modestiei, omul spune ce gândeşte, nu e asta suprema calitate umană, azi? Încă o dată, nu găsesc energia vreunei indignări sau măcar a unei şoapte ca să-l contrazic: „Messi”. Nu. Ronaldo e un fotbalist formidabil, dar totodată un megaloman.
De la Atlantic la Vama Veche, de când s-a dat drumul la libertatea de expresie, lumea e plină de megalomani, mai mari sau mai mici, cu toţii liberi şi sinceri. Nu numai că nu mă enervează, dar mă şi amuză. Dacă îţi vine să-i spui unuia – cum mi s-a întâmplat – că e anacronic, că s-a dus dracului cultul personalităţii, inclusiv al propriei personalităţi, îţi întoarce spatele. Cică nu ştie ce-i aia, nu a trăit pe atunci, ca tine, care ai fost un laş şi l-ai suportat pe apucatul ăla..
Într-un film în care Robert Redford juca rolul unui campion mondial la schi şi care venea acasă pe la tat-su, mic fermier, şi-l vestea că a mai luat un titlu, bătrânul i-o zicea clar: „E plină lumea de campioni mondiali”. Aşa zic şi eu, învârtind telebutoanele mele: „E plină lumea de campioni naţionali şi mondiali în megalomanie. De ce să mă mai tulbure Cristiano?”.
Mă învârt săptămânal printre megalomani care sfidează orice rivali în cultura generală, în cultura şi economia fotbalistică, în cultura nucii de cocos, în aeronautică, în fast-food-ul mondial, în ştiinţa tunelurilor feroviare, în orice zboară şi se mănâncă. Printre viscolele şi lapoviţa acestui echinocţ de primăvară, îi privesc cu toată blândeţea de care mai sunt capabil; îi numesc, dezvoltând un cuvânt românesc care şi-a pierdut vulgaritatea, autopupincurişti. Nu ştiu cum îi va fi tradus şi cum îi va suna lui Ronaldo.