Andrei Vochin dezvăluie o altă faţetă a derbyului Lisabonei: Roşu cu verde

Deşi nu se suportă, fanii lui Sporting şi cei ai Benficăi au învăţat să meargă unul lîngă altul pe stradă. Valul de oameni care ţîşneşte din staţia de metrou Campo Grande nu e verde complet. Pe ici, pe colo, un fular roşu, un tricou de-al lui Aimar sau vreun steag al Benficăi sparg decorul prăzuliu ce îmbracă arena derbyului.

Deşi nu se suportă, fanii lui Sporting şi cei ai Benficăi au învăţat să meargă unul lîngă altul pe stradă. Valul de oameni care ţîşneşte din staţia de metrou Campo Grande nu e verde complet. Pe ici, pe colo, un fular roşu, un tricou de-al lui Aimar sau vreun steag al Benficăi sparg decorul prăzuliu ce îmbracă arena derbyului. Merg printre ei cu teama pe care aş simţi-o în Ghencea dacă aş avea prins pe după umeri un pulover alb-roşu. Sau pe Ştefan cel Mare dacă aş purta o şapcă în culorile Stelei.

Reminiscenţele
La Lisabona se poate, în ciuda unei rivalităţi istorice şi a sîngelui latin, să ajungi la stadion, tu, suporter al lui Sporting, şi amicul, al Benficăi. Dar n-a fost de la început aşa, iar reminiscenţele încă se mai văd la Claques, galeriile care nu au nuanţe. În zbaterea puştanilor în cordonul uman făcut de poliţie pe parcursul celor 3 km de mers pe jos de la Da Luz la Alvalade simţi agresivitatea. O percepi şi mai evident cînd vezi că autocarul lui Benfica e atacat cu o piatră de un fan verde şi îţi dai seama că nu-i bine să exagerezi cu curtoazia cînd Luis Silva, magazionerul vulturilor, e îmbrîncit şi înjurat gospodăreşte în momentul unei riposte verbale. Cei doi agresori, lansatorul pietrei şi agresorul magazionerului au fost reţinuţi, a anunţat dimineaţă Poliţia locală.

BES, sponsorul ambelor echipe, a oferit cîte 10 bilete VIP fanilor celor două echipe pentru a urmări meciul unul lîngă altul. Roşul s-a întrepătruns paşnic cu verdele

Nu doar un stadion
Alvalade e dificil de descris în cuvinte. E ca un imens living al unei vile nou-nouţe, construită după ultimele norme şi echipată cu cele mai recente utilităţi. Nu e doar un stadion, ci, pe rînd sau la un loc, un mare mall, un lanţ de cinematografe, un bogat supermarket oferit de Lidl, un enorm şi ultramodern SPA, o grandioasă sală de concerte, care, spre exemplu, pe 3 iunie, îi va găzdui pe cei de la AC/DC.

Thunderstruck, al celor de la AC DC, e şi fondul sonor care acoperă galeriile acum în interiorul arenei. Pe două ecrane-gigant defilează golurile lui Liedson, cele 8 înscrise Benficăi, iar muzica se schimbă curînd în Rivers of Babilon, a celor de la Boney M, marcă a toleranţei faţă de orice. Scaunele sînt colorate. Ca să bucure privirea, îmi explică un fan verde. Nicidecum, îl contrazice pritenul său roşu. Ca să nu se observe cît de puţini sînteţi la alte meciuri. Doar cu noi umpleţi stadionul.

44.863 de spectatori au fost la derby, cea mai mare asistenţă pe Alvalade în acest sezon

După Sinatra
Tachinarea celor doi e semn că meciul stă să înceapă. Echipele ies de la vestiare, fularele verzi sînt deasupra capului tuturor şi, pentru o clipă, ai senzaţia că va începe You’ll never walk alone, al lui Celtic. Eşti pe aporape. E un alt slow, cel al lui Sinatra, My Way, pus pe versuri portugheze şi cu refrenul Spor-ting!. E atît de frumos şi se aude atît de bine încît te întrebi dacă inventatorul tîrîp-tîp-tîp-ului n-o fi fost surdo-mut.