Andrei Vochin a văzut un derby furios la Glasgow: Dar unde e fotbalul?

Teribilă atmosfera din Parkhead, însă Celtic – Rangers pare mai mult un meci de rugby. Voiam mai mult de la acest Old Firm. Nu doar o atmosferă impresionantă. Mă aşteptam la mai mult fotbal. Şi dacă n-a prea fost fotbal, atunci măcar goluri să fi văzut. Şi? Nimic!

Teribilă atmosfera din Parkhead, însă Celtic – Rangers pare mai mult un meci de rugby. Voiam mai mult de la acest Old Firm. Nu doar o atmosferă impresionantă. Mă aşteptam la mai mult fotbal. Şi dacă n-a prea fost fotbal, atunci măcar goluri să fi văzut. Şi? Nimic!

Zero la zero
Vineri, cu două zile înaintea turnirului din Parkhead, Mark Hateley avertiza: Pariori, mizaţi pe un 0-0! După cum simt echipele, nu se va înscrie în acest derby. Fostul internaţional englez, atacant la Rangers şase sezoane în decada ’90, este la 47 de ani vocea recunoscută a cotidianului Daily Record. N-a greşit cu nimic.

După cum şi-a aşezat jucătorii, Walter Smith, managerul albaştrilor, n-avea de gînd să piardă. Asta îşi dorea. A ales un sistem 4-5-1, vîrf solitar Lafferty, în timp ce gurile de foc Boyd şi Miller au stat pe bancă la start. A mizat pe puştiul Fleck, 17 ani.

Strachan, rivalul, a mutat şi el surprinzător: a debutat Flood, de-abia adus de la Dundee Utd, în timp ce McGeady a fost rezervă. Iar extenuaţii Nakamura şi McDonald, ambii sosiţi cu doar 48 de ore în urmă după o călătorie de 10.000 de kilometri din Japonia, unde au jucat în preliminariile viitorului Mondial, au fost pe teren.

Şi mingea devine ovală
Meciul pare unul de rugby, cu care scoţienii sînt mult mai familiari. Celtic şi Rangers împing jocul, îl forţează, la mijloc parcă sînt două pachete care se izbesc în grămezi mai mult sau mai puţin ordonate. Cînd scot mingea, şi unii, şi alţii continuă la mînă sau cu baloane de urmărire. Duelurile? Nişte ciocniri din care ies scîntei. De altfel, Scott Brown a părăsit terenul groggy spre final, ţinîndu-se cu greu pe picioare.

O repriză fără şut pe poartă
Ce-am observat: prima secvenţă de cinci pase consecutive am văzut-o după un sfert de oră, încheiată cu ocazia lui Celtic, McDonald nereuşind să ochească buturile nici din 6 metri; pînă la pauză nu s-a tras niciodată pe poartă; întîiul şut cadrat, în minutul 51, cînd Boruc a salvat un posibil autogol al lui McManus!!! Apoi, la loviturile libere de la 50 de metri, jucătorii sprintează spre careu şi aşteaptă o centrare salvatoare.

Atmosfera e teribilă, incandescentă în tribune, furioasă pe gazon. Pentru această atmosferă merită să trăieşti un Celtic – Rangers. Dar, la sfîrşit, o întrebare onestă: şi fotbalul? Unde e fotbalul?

PS. Încă un lucru care nu mi-a plăcut. Înaintea partidei, crainicul arenei catolicilor n-a anunţat decît formula de start a lui Celtic. Cea a duşmanilor protestanţi parcă nu exista în Parkhead. N-a apărut nici măcar pe tabelă. Ca neutru, nici nu ştiai cine joacă la Rangers!!!