Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Andrei Vochin a aflat ce înseamnă You’ll never walk alone / Imnul imnurilor

Pentru Liverpool, YNWA e mai mult decît un cîntec. Pe Anfield Road, niciodată nu vei fi singur. You’ll never walk alone nu e un cîntec sau un cor imens. E un ritual. E ca un imn de stat ori ca dansul Haka al rugbyştilor All Blacks. O ceremonie la care iau parte toţi cei ce păşesc pe Anfield Road.

miercuri, 21 ianuarie 2009, 5:07

Pentru Liverpool, YNWA e mai mult decît un cîntec. Pe Anfield Road, niciodată nu vei fi singur. You’ll never walk alone nu e un cîntec sau un cor imens. E un ritual. E ca un imn de stat ori ca dansul Haka al rugbyştilor All Blacks. O ceremonie la care iau parte toţi cei ce păşesc pe Anfield Road.

La fără trei minute
În orice competiţie ar juca, Premier League sau Cupa Angliei, Liga Campionilor sau vreun amical, YNWA are locul său sfînt în desfăşurătorul evenimentului. Echipele îşi termină încălzirea mai devreme, arbitrii intră pe gazon şi salută publicul din timp, astfel încît la fără trei minute nimeni să nu mai aibă vreo altă preocupare decît ritualul.

O singură voce
Cu Everton, firesc, a fost la fel. Oaspeţii în terenul lor, arbitrii la centru, spectatorii în picioare cu fularele deasupra capului. La 20:57, de la staţie a pornit slowul. Încet, ca un cîntec şoptit care cu fiecare ton, cu fiecare cuvînt, urcă în intensitate, în putere. Te uiţi în jur şi-i vezi pe toţi rostind vers după vers, de la oameni în toată firea la copii de-o şchioapă, de la femei cu forme rubensiene la năpăstuiţi de soartă aşezaţi în scaune cu rotile.

În locul lui Gerrard
E atîta forţă dizolvată în sensibilitate încît cocktailul reieşit îţi zburleşte pielea, dar în acelaşi timp te încălzeşte pe dinăuntru. Cu totul durează  un minut şi jumătate, la capătul căruia, dacă nu eşti suporter al lui Liverpool, îţi garantez că vei dori să fii, iar dacă te-ar pune cineva să intri pe teren în locul Gerrard ai avea senzaţia nu doar că nu-i mare scofală, dar ai fi convins că poţi face mai mult decît el. Pentru că nu vei fi doar tu acolo, nu vei fi singur, ci vei ştii că ai în spate 45.000 de oameni care-ţi cîntă You’ll never walk alone.

Pentru Julia
Nici nu se putea găsi un alt imn mai aplicat acestei echipe născută pentru a cuceri trofee, cum o caracteriza părintele său Bill Shankly, dar purtată prin atîtea tragedii. Cu Heysel şi Hillsborough ca proeminenţe ale durerii. Pentru că însuşi YNWA e cîntecul din musicalul Carousel, prin care o tînără, pe nume Julia, este îmbărbătată de colegi după decesul bărbatului ei. Un blues lansat puternic de Gerry&The Pacemakers în 1950 şi preluat de un oraş, Liverpool, ce peste doar un deceniu avea să dăruiască lumii un curent muzical, beatul, şi o trupă de legendă, The Beatles.

Niciodată nu vei fi singur
Titlul acestui imn, You’ll never walk alone, a devenit un motto la Liverpool. Niciodată nu vei fi singur te întîmpină chiar de la intrarea în Anfield Road. Aceste cuvinte apar chiar deasupra porţii Shankly, sub efigia clubului insular.

Cîntec preluat
După ce a intrat în sufletul suporterilor lui Liverpool, fiind emblema clubului în lume, YNWA a fost preluat şi de alte grupări, în afara Angliei. Cîntecul a fost adoptat şi de scoţienii de la Celtic şi Hibernian, dar şi de fanii olandezi ai lui Feyenoord şi Twente.

8,6 milioane de englezi trăiesc singuri în ţara în care se cîntă You’ll never walk alone

90 de secunde durează You’ll never walk alone pe Anfield Road

YOU’LL NEVER WALK ALONE
When you walk through a storm hold your head up high,
And don’t be afraid of the dark.
At the end of a storm is a golden sky
And the sweet silver song of a lark.

Walk on through the wind,
Walk on through the rain,
Tho’ your dreams be tossed and blown.
Walk on, walk on with hope in your heart
And you’ll never walk alone,
You’ll never walk alone!ur dreams be tossed and blown.


Comentează