Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Cum şi-a făcut Poli rău

Steaua n-a rupt gura tîrgului, dar a profitat la maximum de erorile adversaruluiPoli a sosit la Bucureşti ca o echipă mare. Nu a îmbrăţişat strategia arderii pămîntului şi a pîrjolirii fîntînilor, a încercat să joace deschis, să pună probleme. S-a desfăcut însă prea mult şi a tratat cu prea multă lejeritate punctele forte ale campioanei. Dică, omul care face jocul, a fost lăsat de multe ori nesupravegheat, iar decarul a creat, practic, golul doi prin plecarea lui, cu Mehmedovici cu tot, în lateral. De acolo a venit centrarea înapoi, fază la care primul triunghi din zona vulnerabilă a Timişoarei a dat rateu

duminică, 3 decembrie 2006, 8:51

Steaua n-a rupt gura tîrgului, dar a profitat la maximum de erorile adversarului

1. Eroarea defensivă
Poli a sosit la Bucureşti ca o echipă mare. Nu a îmbrăţişat strategia arderii pămîntului şi a pîrjolirii fîntînilor, a încercat să joace deschis, să pună probleme. S-a desfăcut însă prea mult şi a tratat cu prea multă lejeritate punctele forte ale campioanei. Dică, omul care face jocul, a fost lăsat de multe ori nesupravegheat, iar decarul a creat, practic, golul doi prin plecarea lui, cu Mehmedovici cu tot, în lateral. De acolo a venit centrarea înapoi, fază la care primul triunghi din zona vulnerabilă a Timişoarei a dat rateu. Urmăriţi pe www.gsptv.ro retragerea prea lentă a lui Alexa în zona centrală şi găsiţi explicaţia pentru apariţia solitară a lui Ovidiu Petre. De asemenea, la primul gol, pentru că Grigorie s-a aflat la jumătatea drumului dintre atac şi apărare (vezi al doilea triunghi), Petre Marin a primit, s-a întors şi a şutat fără adversar, deşi ex-dinamovistul îi era în faţă. Altfel, Poli s-a descurcat admirabil, de vreme ce Steaua, extrem de periculoasă la faze fixe, a avut prima lovitură liberă din preajma careului abia în minutul 61, iar primul corner în minutul 87!

2. Eroarea ofensivă
Plasarea inteligentă a lui Pleşan în zona stîngă putea fi mişcarea cîştigătoare a lui Artimon. De acolo s-au creat majoritatea fazelor periculoase ale oaspeţilor, care au speculat zona vulnerabilă a Stelei, cea căscată între Stancu şi Goian. Prin breşa largă s-au construit şi acţiunea lui Bucur (24), şi marea ratatre a lui Pleşan (76) şi golul lui Bucur (83), Ultimele două venite şi pe fondul scăderii potenţei steliste în acea zonă, survenită după introducerea lui Rădoi. Pe Steaua dacă nu o ucizi la fiecare ocazie, totul se întoarce împotriva ta, spunea antrenorul lui Betis după 0-0 din primăvară. Artimon s-a convins şi el. 

3. Eroarea managerială
Un joc cu miză se construieşte ca un puzzle, din mici detalii. Exceptînd meciurile internaţionale, n-am mai văzut de mult timp Steaua aşa de montată ca sîmbătă seara. Declaraţiile patronului Iancu făcute de-a lungul timpului s-au întors ca un bumerang împotriva propriei echipe. Din cauza stării induse, înaintea meciului, vestiarul campioanei a semănat cu un buncăr. Pentru prima oară de cînd e la club, managerul Stoica le-a ţinut un discurs jucătorilor, în cabină, în care le-a cerut să joace suplimentar şi pentru orgoliul său, iar Olăroiu, care în partida cu Jiul a folosit o formulă mai ofensivă, a revenit la 4-4-2-ul de siguranţă şi de luptă. Nimeni nu poate şti, dar o Steaua cu terminaţiile nervoase mai puţin inflamate, ar fi fost, poate, un adversar mai accesibil pentru Poli.

Comentează