Proiectaţi în viitor!

ANDREI VOCHIN, martor la un spectacol grandios Barca – Real e un Dinamo – Steaua peste un secol de civilizaţie. Dar, ca orice geniu, acest super Clasico are şi imperfecţiuniNu-mi place deloc situaţia în care mă aflu aici, dar mă bucur pentru prietenul meu Laporta, un preşedinte care a făcut pentru Barcelona mai mult decît oricare altul, să cîştige Liga Campionilor şi campionatul. Pasajul e decupat din discursul lui Ramon Calderon, boss-ul Realului, la dineul de dinainte de Clasico.

ANDREI VOCHIN, martor la un spectacol grandios

Barca – Real e un Dinamo – Steaua peste un secol de civilizaţie. Dar, ca orice geniu, acest super Clasico are şi imperfecţiuni

Nu-mi place deloc situaţia în care mă aflu aici, dar mă bucur pentru prietenul meu Laporta, un preşedinte care a făcut pentru Barcelona mai mult decît oricare altul, să cîştige Liga Campionilor şi campionatul. Pasajul e decupat din discursul lui Ramon Calderon, boss-ul Realului, la dineul de dinainte de Clasico.

Poli opuşi
Pentru că sîntem în plină recesiune şi nu trebuie să risipim multă hîrtie, alătur imediat o altă declaraţie: Dacă Gigi vinde Steaua, o cumpăr eu ca s-o retrogradez în Divizia B. Ea îi aparţine lui Borcea şi sosise cu cîteva ore înaintea derbyului de la Barcelona şi la vreun an şi ceva după acel mieunat al lui Becali care a însoţit calificarea Stelei în grupele Ligii Campionilor şi ratarea dinamoviştilor în faţa lui Lazio. Comparaţi-le şi veţi înţelege de ce Dinamo- Steaua a rămas la cîteva decenii în urmă de Barca – Real! Zeci de ani de civilizaţie. De educaţie. Nu cei 7 ani de acasă, ci cele 7 decenii de acasă.

Am delimitat teritoriul în care m-am aflat sîmbătă noapte pentru a înţelege exact datele problemei. Şi pentru a nu fi acuzat că în rîndurile de mai jos nu o să laud tot ce am văzut în El Clasico. Ca orice genialitate, şi acest superderby e lovit de imperfecţiune.

CE M-A IMPRESIONAT

1. Calitatea jucătorilor
Precum oamenii care s-au născut aici, la 3.000-4.000 de kilometri de graniţa cu ruşii, şi mingile Nike sînt favorizate de soartă. Aceleaşi baloane galbene pe care băieţii noştri le împing de parcă ar avea zeci de kilograme, devin uşoare ca fulgul cînd au parte de alte mîngîieri pe Camp Nou.

2. Clasa antrenorilor
Guardiola, la doar 37 de ani, a continuat tradiţia Barcei, aceea de a face echipe de atac. A construit triunghiuri cu care a împins mereu înainte jocul. Cu o posesie zdrobitoare (67%-33%). Juande Ramos a izbutit să organizeze cît de cît defensiva Realului (24 de goluri primite în 14 meciuri) în condiţiile absenţelor masive.

Să baţi Realul valorează mai mult decît un 5-0 cu oricine. Însă nu e doar Madridul adversarul nostru în Spania
Josep Guardiola, antrenor Barcelona

3. Strategia anti-Messi
Cu Sergio Ramos fundaş stînga, cu Gago şi Drenthe în permanenţă alertă de dublaj. Cu metode fotbalistice, dar şi cu practici golăneşti, pe care le detest. Cum au fost cele 4 faulturi dure suferite de Messi în primul sfert de oră, semn că argentinianul trebuia scos din joc nu doar la figurat, ci şi la propriu.

4. Munca vedetelor
Numele grele de pe tricouri au înţeles ce înseamnă umilinţa şi s-au pus în slujba echipelor. S-a detaşat Raul, un jucător excepţional, care a fost şi vîrf, şi închizător, şi play-maker, şi fundaş. Declaraţie de iubire faţă de echipă. Merită acelaşi nume ca în era galactică: RAUL MADRID

Nu ne vom preda, chiar dacă distanţa e mare. Mai e încă mult de jucat în acest campionat
Raul Gonzalez, căpitan Real

5. Proximitatea de la masa presei
Să scrii despre fotbal alături de Jorge Valdano şi de Julio Salinas, care comentau pentru La Sexta, e ca şi cum ai compune versuri lîngă Adrian Păunescu.

708 ziarişti din 124 de ţări au fost sîmbătă acreditaţi pe Camp Nou

CE MI-A DISPLĂCUT

1. Arbitrajul lui Medina Cantalejo
Inegal în decizii, fără a înclina balanţa către unii sau alţii, a rupt cursivitatea jocului de multe ori neaplicînd legea avantajului. A enervat. Chiar dacă îmi voi face duşmani mulţi, spun că Balaj de la noi are cel puţin o clasă peste cel mai bun arbitrru spaniol. Are, dar nu-l vede nimeni!

3 derbyuri Barca – Real au fost arbitrate de Medina Cantalejo; aceasta a fost prima victorie, după 0-0 şi 1-1

2. Statura Madridului
A semănat de multe ori cu Huelva sau Almeria, autobazele din Primera.

3. Publicul
Da, 96.059 de oameni strînşi la un loc în ovalul de beton al lui Camp Nou înseamnă ceva. Dar tocmai de aceea mă aşteptam la un vulcan. N-a fost aşa. La Barca echipa duce publicul în spate. Cînd joacă bine nu te mai auzi cu colegul din dreapta, cînd fazele nu se mai leagă se aud albatroşii ce zboară peste plajele Meditaranei.

4. Ploaia
Care s-a găsit să înceapă cu o oră şi jumătate înainte de meci şi să se termine la o oră după. În condiţiile în care azi, ca şi în ultimele 4 zile, cerul senin şi soarele orbitor au fost numitorii comuni ai vremii la Barcelona. Oraşul în care am văzut primul El Clasico. Ceea ce vă doresc din suflet tuturor celor care iubiţi fotbalul, doar fotbalul, nimic altceva decît fotbalul.

REACŢII ÎN PRESĂ

La Vanguardia (cotidian catalan)
2-0. Mai bun decît o victorie la scor. Eto’o şi Messi au lichidat în ultimele minute rezistenţa Madridului

Mundo Deportivo (cotidian catalan)
Sîntem la 12 puncte distanţă. Tactica blanca, de a se închide şi de a-l lovi pe Messi, a funcţionat, dar Eto’o şi Leo au ţintit bine în final

Marca (jurnal madrilen)
Încă o dată, minunea. Madridul şi-a îmbunătăţit imaginea, însă Barca a mărit ecartul la 12 puncte

AS (jurnal madrilen)
Şi-a revenit Madridul, dar Barca e tot mai departe, deşi Casillas a apărat un penalty

12 puncte este acum diferenţa între Barcelona şi Real Madrid în Primera Division

8 meciuri fără eşec are Josep Guardiola pe Camp Nou în faţa lui Real; 7 ca jucător şi unul ca antrenor al Barcei

10 goluriare Messi în 13 meciuri jucate în actualul campionat