Andrei Vochin analizează meciul Dinamo – Steaua / Norocul mai e şi cum şi-l face omul

Steaua a dominat derbyul, dar şi-a terminat benzina fără să închidă tabela. Dinamo s-a folosit de forţa Stelei şi a răsturnat jocul în finalÎn fotbal, teoria norocului şi ghinionului prinde la suporteri, oferă alibiuri jucătorilor şi încearcă să stabilească o relaţie directă cu Divinitatea. Exceptînd cazurile cu totul ieşite din comun, şansa e direct proporţională cu realizările de pe teren. Mai bine zis cu un parametru extrem de important: eficacitatea.Steaua invocă palma destinului după derbyul din Ştefan cel Mare. A abordat meciul în stil de echipă europeană. A jucat temerar, cu linia de apărare sus, şi-a impus punctul de vedere la mijlocul terenului şi a atacat poarta adversă cu cel puţin 4 jucători la fiecare fază. A ţinut liniile apropiate nu numai formal, ci, printr-o agresivitate net superioară în toate zonele terenului, a recuperat foarte multe mingi înainte ca atacul adversarului să se termine şi într-o zonă în care a putut să declanşeze cu uşurinţă contraatacuri. Dar n-a învins, pentru că atacanţii n-au transformat în goluri suficiente munca echipei.18 a fost minutul primului şut al celor de la Dinamo. Steaua avea deja 1-0 şi trăsese de 4 ori la poarta lui LobonţDinamo a suferit mai bine de o oră. Pentru că n-a ţinut pasul cu partenerul de întrecere şi pentru că aproape în toate zonele terenului duelurile unu la unu au fost cîştigate de stelişti. Boştină şi Ropotan au fost dominaţi de Rădoi şi Lovin, Nicoliţă l-a chinuit pe Cristea, iar Semedo şi Golanski l-au ţinut în frîu pe Torje, singurul mijlocaş al cîinilor care a făcut faţă tempoului impus de vicecampioni. Dar n-a pierdut pentru că a recuperat în 20 de minute toată munca Stelei din primele 70..15 şuturi a tras Steaua în primele 70 de minute şi doar două dupăDin organizare şi agresivitate oamenii lui Dorinel Munteanu au cîştigat mingi pe care le-au transformat în ocazii graţie unei tranziţii mult mai bune decît a adversarului. Mai pe şleau, steliştii au alergat mai repede spre poarta lui Lobonţ decît s-au regrupat dinamoviştii, pentru că au avut în spatele lui Kapetanos jucători mobili şi iuţi precum Semedo, Nicoliţă şi Stancu. Cei 4 din faţă au creat panică şi situaţii de a înscrie, printre care şi două bare. Ghinion? Nu, precizie şi eficacitate, elemente care influenţează tabela de marcaj.4 ocazii a irosit Steaua în primele 70 de minuteŞi acum iar despre noroc şi ghinion? Nu, despre logică. Era normal ca după atîta risipă de energie, neconcretizată şi pe tabela de marcaj, să vină decontul. Rednic a citit bine că Dănciulescu nu putea intra în joc, că Adrian Cristea se trăgea tot spre zona centrală stăpînită de Rădoi & comp, că Steaua avea probleme pe partea lui Golanski, acolo unde polonezul nici nu s-a simţit confortabil, nici nu avea benzină suficientă pentru a termina meciul.Rezervele au schimbat rezultatulL-a introdus mai întîi pe Miranda, pentru a desface pe lung echipa adversarului, şi apoi pe Ze Kalanga, pentru a deschide jocul pe benzi. Cristea în centru a devenit altul, mult mai util decît cel folosit în margine. Dorinel a încercat imediat să dea replica, numai că banca Stelei a fost mult mai slabă ca a lui Dinamo. Dayro, Toja şi Pleşan n-au semănat cu colegii lor la capitolul agresivitate, în vreme ce piesele trimise pe teren de Mircea au schimbat ritmul echipei. Steaua a scos doi oameni de viteză şi a introdus în locul lor fotbalişti statici. Dinamoviştii au profitat, au împins linia de apărare foarte sus (pentru că nu mai avea cine să-i depăşească în viteză) şi au transformat finalul de meci într-un forcing continuu.Priviţi diagrama cu aşezarea liderului în cele două reprize şi sesizaţi diferenţa. Care se putea vedea şi pe tabelă în final. Şi iar trebuia să vorbim de noroc şi de ghinion lecturînd datele generale ale partidei, pe de o parte, şi acel posibil 2-1 salvat de Ogăraru, pe de alta.

Steaua a dominat derbyul, dar şi-a terminat benzina fără să închidă tabela. Dinamo s-a folosit de forţa Stelei şi a răsturnat jocul în final

În fotbal, teoria norocului şi ghinionului prinde la suporteri, oferă alibiuri jucătorilor şi încearcă să stabilească o relaţie directă cu Divinitatea. Exceptînd cazurile cu totul ieşite din comun, şansa e direct proporţională cu realizările de pe teren. Mai bine zis cu un parametru extrem de important: eficacitatea.

Steaua invocă palma destinului după derbyul din Ştefan cel Mare. A abordat meciul în stil de echipă europeană. A jucat temerar, cu linia de apărare sus, şi-a impus punctul de vedere la mijlocul terenului şi a atacat poarta adversă cu cel puţin 4 jucători la fiecare fază. A ţinut liniile apropiate nu numai formal, ci, printr-o agresivitate net superioară în toate zonele terenului, a recuperat foarte multe mingi înainte ca atacul adversarului să se termine şi într-o zonă în care a putut să declanşeze cu uşurinţă contraatacuri. Dar n-a învins, pentru că atacanţii n-au transformat în goluri suficiente munca echipei.

18 a fost minutul primului şut al celor de la Dinamo. Steaua avea deja 1-0 şi trăsese de 4 ori la poarta lui Lobonţ

Dinamo a suferit mai bine de o oră. Pentru că n-a ţinut pasul cu partenerul de întrecere şi pentru că aproape în toate zonele terenului duelurile unu la unu au fost cîştigate de stelişti. Boştină şi Ropotan au fost dominaţi de Rădoi şi Lovin, Nicoliţă l-a chinuit pe Cristea, iar Semedo şi Golanski l-au ţinut în frîu pe Torje, singurul mijlocaş al cîinilor care a făcut faţă tempoului impus de vicecampioni. Dar n-a pierdut pentru că a recuperat în 20 de minute toată munca Stelei din primele 70..

15 şuturi a tras Steaua în primele 70 de minute şi doar două după

Din organizare şi agresivitate oamenii lui Dorinel Munteanu au cîştigat mingi pe care le-au transformat în ocazii graţie unei tranziţii mult mai bune decît a adversarului. Mai pe şleau, steliştii au alergat mai repede spre poarta lui Lobonţ decît s-au regrupat dinamoviştii, pentru că au avut în spatele lui Kapetanos jucători mobili şi iuţi precum Semedo, Nicoliţă şi Stancu. Cei 4 din faţă au creat panică şi situaţii de a înscrie, printre care şi două bare. Ghinion? Nu, precizie şi eficacitate, elemente care influenţează tabela de marcaj.

4 ocazii a irosit Steaua în primele 70 de minuteŞi acum iar despre noroc şi ghinion? Nu, despre logică. Era normal ca după atîta risipă de energie, neconcretizată şi pe tabela de marcaj, să vină decontul. Rednic a citit bine că Dănciulescu nu putea intra în joc, că Adrian Cristea se trăgea tot spre zona centrală stăpînită de Rădoi & comp, că Steaua avea probleme pe partea lui Golanski, acolo unde polonezul nici nu s-a simţit confortabil, nici nu avea benzină suficientă pentru a termina meciul.

Rezervele au schimbat rezultatul
L-a introdus mai întîi pe Miranda, pentru a desface pe lung echipa adversarului, şi apoi pe Ze Kalanga, pentru a deschide jocul pe benzi. Cristea în centru a devenit altul, mult mai util decît cel folosit în margine. Dorinel a încercat imediat să dea replica, numai că banca Stelei a fost mult mai slabă ca a lui Dinamo. Dayro, Toja şi Pleşan n-au semănat cu colegii lor la capitolul agresivitate, în vreme ce piesele trimise pe teren de Mircea au schimbat ritmul echipei. Steaua a scos doi oameni de viteză şi a introdus în locul lor fotbalişti statici. Dinamoviştii au profitat, au împins linia de apărare foarte sus (pentru că nu mai avea cine să-i depăşească în viteză) şi au transformat finalul de meci într-un forcing continuu.

Priviţi diagrama cu aşezarea liderului în cele două reprize şi sesizaţi diferenţa. Care se putea vedea şi pe tabelă în final. Şi iar trebuia să vorbim de noroc şi de ghinion lecturînd datele generale ale partidei, pe de o parte, şi acel posibil 2-1 salvat de Ogăraru, pe de alta.