Andrei Vochin analizează meciul Steaua – Dinamo

Unde-i Steaua peste DinamoÎN CÎMP. La toate capitolele care nu au relaţie directă cu tabela de marcajItalienii de la DSP, cei care monitorizează pentru Gazetă meciurile din Liga 1, aşa cum procedează şi cu Gazzetta dello Sport pentru Serie A, împart parametrii în cei generali, ofensivi şi defensivi. Per total, coeficienţii Stelei sînt mai buni decît ai celor de la Dinamo şi mai apropiaţi de standardele europene.MAI COMPACTĂCriteriul măsoară distanţa dintre ultimul apărător şi cel mai avansat atacant. Este aceeaşi veche discuţie care scoate în evidenţă cine ţine echipa mai scurtă. La acest capitol Steaua e mai compactă decît Dinamo cu mai bine de 7 metri!!!, iar spaţiul dintre linii e mai mic.MAI AGRESIVITATEGraţie acestei aşezări mai compacte, vicecampioana este şi mai agresivă. Presingul exercitat de stelişti este mai apropiat de poarta adversarilor cu peste 6 metri faţă de cel al dinamoviştilor. Cîştigînd mingea mai aproape de butul oponentului, şansa de a-ţi crea ocazii mai repede e mai mare. În cazul de faţă diferenţa nu e semnificativă.JOC DEFENSIVSteaua a conservat mai bine decît Dinamo propria poartă. Adversarul s-a apropiat mai greu, a şutat mai rar, a pasat mai puţin prin careul lui Zapata decît prin cel al lui Lobonţ şi şi-a creat ocazii mai puţine.JOC OFENSIVSteaua a dus mai mult mingea înspre poarta adversă decît Dinamo, dar aici diferenţele sînt mai mici, semn că în ofensivă lucrurile au scîrţîit în tabăra lui Lăcătuş.Unde-i Dinamo peste SteauaLA AMBELE PORŢI. Liderul a cîştigat punctele graţie unui portar fenomenal şi unor atacanţi de clasăÎn primul rînd, la puncte, pentru că pînă la urmă ăsta-i criteriul cel mai important. El dă nu numai o ierarhie, ci şi o stare de spirit. Capitol la care Dinamo stă mai bine ca Steaua înaintea derbyului.LOBONŢ peste ZAPATAAşadar, teoria victoriilor care aduc victorii funcţionează. Cum se face însă că o echipă care are un joc defensiv mai slab obţine rezultate mai bune? Primul răspuns trebuie căutat între buturi. La un număr mai mult decît dublu de ocazii create la poarta dinamovistă, faţă de cea stelistă, numărul de goluri încasate e acelaşi. Paradele salvatoare ale portarilor au făcut însă diferenţa. Capitol la care Lobonţ l-a surclasat pe Zapata.Dincolo de cifrele seci şi acceptînd raţionamentul de Cişmigiu, discuţia se poate purta şi altfel. Fără gafele columbianului de la Vaslui, Bistriţa şi Galaţi, Steaua ar fi avut în plus 4 puncte, ceea ce ar fi făcut ca diferenţa să fie acum doar de 1 punct.ATACANŢI DE RASĂDacă la propria poartă am arătat de ce Dinamo a stat mai bine, la cealaltă situaţia de fapt scoate la iveală calitatea superioară a atacanţilor lui Rednic. Cînd dintr-un număr mai mic de şuturi, de acţiuni în careu sau de ocazii la poarta adversă reuşeşti un număr mai mare de goluri e clar că acolo, în avanposturi, ai oameni mai buni. Nu-i de mirare că din cele 19 goluri marcate de cîini în acest campionat, 15 au fost opera atacanţilor, iar două au fost autogoluri. Singurul fotbalist care a înscris din liniile din spate e Torje, cu două reuşite: în prima şi în ultima etapă.

Unde-i Steaua peste Dinamo

ÎN CÎMP. La toate capitolele care nu au relaţie directă cu tabela de marcaj
Italienii de la DSP, cei care monitorizează pentru Gazetă meciurile din Liga 1, aşa cum procedează şi cu Gazzetta dello Sport pentru Serie A, împart parametrii în cei generali, ofensivi şi defensivi. Per total, coeficienţii Stelei sînt mai buni decît ai celor de la Dinamo şi mai apropiaţi de standardele europene.

MAI COMPACTĂ
Criteriul măsoară distanţa dintre ultimul apărător şi cel mai avansat atacant. Este aceeaşi veche discuţie care scoate în evidenţă cine ţine echipa mai scurtă. La acest capitol Steaua e mai compactă decît Dinamo cu mai bine de 7 metri!!!, iar spaţiul dintre linii e mai mic.

MAI AGRESIVITATE
Graţie acestei aşezări mai compacte, vicecampioana este şi mai agresivă. Presingul exercitat de stelişti este mai apropiat de poarta adversarilor cu peste 6 metri faţă de cel al dinamoviştilor. Cîştigînd mingea mai aproape de butul oponentului, şansa de a-ţi crea ocazii mai repede e mai mare. În cazul de faţă diferenţa nu e semnificativă.

JOC DEFENSIV
Steaua a conservat mai bine decît Dinamo propria poartă. Adversarul s-a apropiat mai greu, a şutat mai rar, a pasat mai puţin prin careul lui Zapata decît prin cel al lui Lobonţ şi şi-a creat ocazii mai puţine.

JOC OFENSIV
Steaua a dus mai mult mingea înspre poarta adversă decît Dinamo, dar aici diferenţele sînt mai mici, semn că în ofensivă lucrurile au scîrţîit în tabăra lui Lăcătuş.

Unde-i Dinamo peste Steaua

LA AMBELE PORŢI. Liderul a cîştigat punctele graţie unui portar fenomenal şi unor atacanţi de clasă
În primul rînd, la puncte, pentru că pînă la urmă ăsta-i criteriul cel mai important. El dă nu numai o ierarhie, ci şi o stare de spirit. Capitol la care Dinamo stă mai bine ca Steaua înaintea derbyului.

LOBONŢ peste ZAPATA
Aşadar, teoria victoriilor care aduc victorii funcţionează. Cum se face însă că o echipă care are un joc defensiv mai slab obţine rezultate mai bune? Primul răspuns trebuie căutat între buturi. La un număr mai mult decît dublu de ocazii create la poarta dinamovistă, faţă de cea stelistă, numărul de goluri încasate e acelaşi. Paradele salvatoare ale portarilor au făcut însă diferenţa. Capitol la care Lobonţ l-a surclasat pe Zapata.

Dincolo de cifrele seci şi acceptînd raţionamentul de Cişmigiu, discuţia se poate purta şi altfel. Fără gafele columbianului de la Vaslui, Bistriţa şi Galaţi, Steaua ar fi avut în plus 4 puncte, ceea ce ar fi făcut ca diferenţa să fie acum doar de 1 punct.

ATACANŢI DE RASĂ
Dacă la propria poartă am arătat de ce Dinamo a stat mai bine, la cealaltă situaţia de fapt scoate la iveală calitatea superioară a atacanţilor lui Rednic. Cînd dintr-un număr mai mic de şuturi, de acţiuni în careu sau de ocazii la poarta adversă reuşeşti un număr mai mare de goluri e clar că acolo, în avanposturi, ai oameni mai buni. Nu-i de mirare că din cele 19 goluri marcate de cîini în acest campionat, 15 au fost opera atacanţilor, iar două au fost autogoluri. Singurul fotbalist care a înscris din liniile din spate e Torje, cu două reuşite: în prima şi în ultima etapă.