Se poate naşte o echipă

Lăcătuş îşi aduce aminte. Tot septembrie, dar în 1984. Tot Italia, dar la Roma. Pe Olimpico. Un adversar mai redutabil decît acesta, cu campionii mondiali Conti şi Grazzianni, cu Tancredi şi brazilianul Cerezo. Şi o echipă a Stelei mult mai neexperimentată la acea oră decît cea de acum, dar la fel de impulsivă. Duckadam – Bărbulescu, Iovan, Bumbescu, Eduard – Petcu, Boloni, Puşcaş, Majearu – Lăcătuş, Piţurcă. Aceştia au fost primii 11, care au redus de multe ori la tăcere impozanta arenă romană. Ocaziile de atunci au semănat cu cele de acum ale lui Semedo, pasele lui Lovin erau parcă venite din ghetele lui Boloni, Puşcaş sau Fane Stoica. Iar la finalizare a ratat ţinta, printre alţii, chiar antrenorul de acum, Marius Lăcătuş.

Lăcătuş îşi aduce aminte. Tot septembrie, dar în 1984. Tot Italia, dar la Roma. Pe Olimpico. Un adversar mai redutabil decît acesta, cu campionii mondiali Conti şi Grazzianni, cu Tancredi şi brazilianul Cerezo. Şi o echipă a Stelei mult mai neexperimentată la acea oră decît cea de acum, dar la fel de impulsivă. Duckadam – Bărbulescu, Iovan, Bumbescu, Eduard – Petcu, Boloni, Puşcaş, Majearu – Lăcătuş, Piţurcă. Aceştia au fost primii 11, care au redus de multe ori la tăcere impozanta arenă romană. Ocaziile de atunci au semănat cu cele de acum ale lui Semedo, pasele lui Lovin erau parcă venite din ghetele lui Boloni, Puşcaş sau Fane Stoica. Iar la finalizare a ratat ţinta, printre alţii, chiar antrenorul de acum, Marius Lăcătuş.

La capătul acelui meci, pierdut nedrept cu 1-0, regretatul comentator radio Corneliu Mihăilescu încerca să-şi înece supărarea anunţînd că, în ciuda eşecului, jocul de la Roma marca naşterea unei echipe mari. Peste nici doi ani, cu doar 3 piese schimbate, Belodedici, Stoica şi Balint, în locul lui Eduard, Petcu şi Puşcaş, Steaua devenea regina Europei. Acum e aproape imposibil. Dar, cu 3 piese schimbate şi acum, între care neapărat un vîrf, Steaua poate spera la primăvara Champions League. Ceea ce ar echivala cu o altă Cupă a Campionilor.