Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Andrei Vochin analizează meciul AS Roma – CFR Cluj / Fotbalul după CFR

Victoria de marţi seară e un moment de cotitură pentru noi. Nu numai în fotbalul jucat, ci în discursul ce-l însoţea acoperindu-l cu alibiuriDacă aş fi sigur că Trombetta n-a pierdut ceva bănuţi pariind împotriva echipei lui, atunci aş îndrăzni să spun că a avut o seară perfectă :)). La 45 de ani, la primul sezon ca principal, la cîteva luni după ce antrenase în Eccellenza, un fel de Onoare sau Promoţie la noi, la trei săptămîni după ce i s-a încredinţat echipa, la, evident, primul meci internaţional, şi nu oriunde, ci la el acasă, pe arena care va găzdui finala Champions League, signor Maurizio i-a dat Romei cu terenul în cap.

miercuri, 17 septembrie 2008, 3:18

Victoria de marţi seară e un moment de cotitură pentru noi. Nu numai în fotbalul jucat, ci în discursul ce-l însoţea acoperindu-l cu alibiuri

Dacă aş fi sigur că Trombetta n-a pierdut ceva bănuţi pariind împotriva echipei lui, atunci aş îndrăzni să spun că a avut o seară perfectă :)). La 45 de ani, la primul sezon ca principal, la cîteva luni după ce antrenase în Eccellenza, un fel de Onoare sau Promoţie la noi, la trei săptămîni după ce i s-a încredinţat echipa, la, evident, primul meci internaţional, şi nu oriunde, ci la el acasă, pe arena care va găzdui finala Champions League, signor Maurizio i-a dat Romei cu terenul în cap.

Rînduri pentru cîrcotaşi
E adevărat că dispunerea astrelor l-a aşezat pe CT-ul Clujului într-o conjunctură favorabilă. I-a scos în cale o cunoscută, AS Roma, despre care a avut kilograme de material didactic. Un nume mare aflat însă într-o situaţie grea. Fără 4 piese de bază, Juan, Mexes (cuplul de fundaşi centrali), Perrotta şi Pizzaro, cu Totti revenit în echipă în disperare de cauză, cu Taddei în convalescenţă, cu De Rossi incert pînă înaintea meciului, Spalletti a trebuit să improvizeze axul central al apărării cu doi fundaşi laterali, dintre care cel mai experimentat, Panucci, s-a lovit şi n-a mai putut continua în partea a doua. Peste toate, startul modest din Serie A ce induce oricui starea aceea pesimistă vecină cu renunţarea la primul şoc. Şi cu astea fiind zise, am încheiat expozeul pentru cîrcotaşi.

Doar 3 mutări
De acum înainte, meritul e în totalitate al jucătorilor şi al staffului tehnic. Primul e Trombetta, omul care a revoluţionat echipa, schimbînd după zicerea caragielescului Gambetta, pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale. Aşa au reapărut Culio, un geniu îmbrăcat mereu în salopetă,  Trică, românul cu picioare puternice care i-a arătat lui Baptista cum trebuie să joci în spatele vîrfului, ca să-i cităm iar pe maeştrii tacticii, italienii, şi Mureşan, omul-cheie de la mijlocul terenului. Restul au fost cam aceiaşi de pe vremea lui Andone, dar mult mai puternici mental.

23 de recuperări a reuşit Mureşan, mijlocaşul care a capturat cele mai multe baloane

Comandamentele au fost clare:
1. Blocarea benzilor. Aici, Culio şi Dubarbier n-au fost doar pianişti, ci au ajutat şi la căratul instrumentului. Au sărit în ajutorul lui Tony şi Perreirra, iar cînd ei au fost scoşi din schemă ajutorul a venit de la Dani şi de la Mureşan. Rezultatul?
Doar 68 % din atacurile romanilor s-au purtat pe benzi. Ai noştri au făcut 80%

2. Echipa mai scurtă. Liniile au stat apropiate. Ca să ajungă spre poartă, italienii au fost nevoiţi să înceapă majoritatea atacurilor (83,33%) din terenul lor. Avîndu-l în faţă mai întîi pe Kone, enervant între fundaşii lor centrali, apoi linia de 5 a mijlocaşulior şi abia apoi ultima gardă.

Cu 7 metri a fost mai scurtă CFR faţă de Roma
3. Inimă şi suflet. Capacitatea de a reveni după 0-1, arţagul, credinţa continuă într-o victorie ce părea utopică înaintea meciului şi spiritul de kamikaze au fost elementele prin care Clujul a surclasat Roma în meciul minţilor.

7 -0 în favoarea CFR-ului a fost scorul şuturilor blocate

De aici plecînd totul, restul a părut simplu. O echipă mai proaspătă fizic, cîştigînd mereu alte şi alte spaţii, cu o mentalitate sănătoasă a capturat nu doar baloanele, ci şi istoria meciului. În atac, traseele l-au vizat pe Kone, au prins contur din tehnica lui Trică sau din viteza lui Dubarbier şi s-au concretizat în stîngul lui Culio. În plus, aportul băncii de rezerve a fost şi el favorabil CFR-ului. Dacă nu credeţi comparaţi transversala lui Perralta, cu isprăvile lui Montella (5 mingi atinse, 3 pierdute, două pase înapoi). Toate adunate au explicat acest rezultat care a şocat Europa. Care va sesiza din tabelul de mai jos că 2-1 a fost scorul corect.

Roma CFR
Şuturi la poartă 16 16
Şuturi pe poartă 4 9
Ocazii   4 5

La Euro, deşi Franţa se afla într-o situaţie asemănătoare Romei (mulţi accidentaţi, mulţi veniţi după perioade lungi de pauză), ne-am mulţumit şi am lăudat un 0-0. Clujul ne-a dat o lecţie. Despre cum nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin. Despre cum nu trebuie să te sperii de numele scrise pe spatele tricourilor adversarului. Despre cum trebuie să nu ierţi atunci cînd alţii nu te-ar ierta.

Comentează